Recuperarea debitelor în Uniunea Europeană

Comunitatea Europeană a adus odată cu ea libertatea prestării serviciilor, a tranzitului de persoane şi a mărfurilor, flexibilitatea şi mobilitatea muncii, precum şi o piaţă unică. Pe lângă beneficiile arătate mai sus, integrarea României în UE a mai adus un beneficiu – acquisul comunitar.recuperare debit ue

Pentru că libertatea prestării serviciilor pe teritoriul UE, atât de necesară pentru funcţionarea corectă a unei veritabile ”uniuni economice”, nu poate fi întotdeauna fără riscuri, reglementările privind recuperarea intra-comunitara a creanţelor sunt importante pentru comercianţi.

Premisele unei acţiuni intra-comunitare de recuperare a creanţelor sunt simple: un debitor dintr-un stat membru nu-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de un creditor din alt stat membru şi acesta din urmă alege să pornească o acţiune de recuperare a creanţelor împotriva debitorului. Originea acestor operaţiuni poate fi diversă, de la comerţul electronic în continuă creştere, până la tranzacţii efectuate în timpul vacanţelor sau chiar la tranzacţii şi operaţiuni transfrontaliere între companii în valoare de zeci de milioane de Euro.

Prin Regulamentul 1896/2006 s-a instituit o procedură de recuperare rapidă a creanţelor. Scopul acestui regulament este de a simplifica, de a accelera şi de a reduce costurile de procedură în cazurile transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate. De asemenea, prin instituirea unei proceduri europene de somaţie de plată, se asigură libera circulaţie a somaţiilor europene de plată în cadrul tuturor statelor membre. Mai mult, prin stabilirea unor standarde minime pentru valabilitatea acestui proces nu mai este necesară nici o procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoaşterii şi executării.

Prevederile Regulamentului 1896/2006 se aplică numai în cazul în care valoarea creanţei depăşeşte 2.000 Euro. În cazul pretenţiilor pecuniare cu valoare redusă (maxim 2000 Euro) se va aplica Regulamentul  861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei procedure europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

Astfel, la nivel comunitar s-a reglementat o procedură de simplificare a executării obligaţiilor pecuniare, care este aplicabilă şi utilă în măsura în care debitorul nu contestă obligaţia. Totuşi, ce se întâmplă în cazurile în care debitorul nu acceptă să plătească? Mai mult, cum se va pune în executare o hotărâre judecătorească emisă de o instanţă naţională atunci când debitorul este rezident al altui stat membru decât  cel în care s-a emis hotărârea? Regulamentul 44/2001 ne oferă răspunsul, reglementând executarea intra- comunitară a hotărârilor judecătoreşti.

Ca şi principiu general, în sensul liberei circulaţii a hotărârilor, hotărârile pronunţate într-un stat membru trebuie să fie recunoscute şi executate în alt stat membru (procedura de exequatur). În virtutea  principiului încrederii reciproce între instituţiile statelor membre, procedura în temeiul căreia o hotărâre pronunţată într-un stat membru devine executorie în alt stat membru trebuie să fie eficientă şi rapidă. Hotărârea de încuviinţare a executării unei hotărâri trebuie să fie făcută practic automat în urma unor verificări pur formale ale documentelor furnizate, fără că instanţa să aibă posibilitatea de a invoca din oficiu unul dintre motivele de neexecutare prevăzute în regulament.

Cu titlu de exemplu, conform regulamentului, o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat  membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru în materie contractuală, în faţa instanţelor de la locul în care obligaţia care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată.

În privinţa executării unei hotărâri, o hotărâre pronunţată într-un stat membru şi care este executorie în statul în cauză este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv.

Şi legislaţia din România conţine prevederi privind litigiile care depăşesc frontierele naţionale. Noul Cod de Procedură Civilă al României (NCPC) conţine un capitol nou denumit ”Procesul Civil Internaţional”  care se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate (dacă tratatele la care România este parte sau alte legi nu prevăd altfel).

Astfel, există o preocupare de a reglementa în mod unitar regimul recunoaşterii şi executării hotărârilor străine în România în condiţiile în care comerţul internaţional cunoaşte un nou avânt şi o nouă  dimensiune în ceea ce priveşte internaţionalizarea afacerilor.

Legislaţia europeană oferă soluţii pentru executarea intra-comunitara a hotărârilor şi a creanţelor. Scopul regulamentelor menţionate mai sus este de a contracara efectele nefavorabile inerente în cazul unei executări intra-comunitare şi a reduce eventualele piedici care ar apărea în aceste cazuri.

Recurgerea la aceste instrumente este soluţia optimă pentru creditorii care au relaţii contractuale cu rezidenţii altor state membre şi asigură fluxul comercial internaţional, crescând în acelaşi timp siguranţa afacerilor intra-comunitare. Mergând mai departe, aceste instrumente de recuperare rapidă a datoriilor, ajută la dezvoltarea, pentru cei cu viziune de extindere, a afacerilor dincolo de graniţele naţionale.

Din punct de vedere juridic, regulamentele instituie o procedură unitară pentru toate statele membre privind recuperarea creanţelor şi recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti; sunt totuşi destul de flexibile pentru a nu limita posibilităţile avute la îndemână de creditori, având în vedere caracterul încă eterogen al legislaţiilor naţionale în această materie (care rămân aplicabile în cazul executărilor silite).

Neajunsul acestor instrumente este că nu sunt cunoscute de comercianţii din România. Mai mult, aplicarea lor poate fi văzută cu reticenţă de către cei îndreptăţiţi să o facă, neintrand încă în sistemul uzual de practici al comercianţilor şi chiar al juriştilor din România. În acest sens, stă dovada practică sărăcăcioasă a instanţelor judecătoreşti din România.

Conform  unor estimări, în câţiva ani piaţa de comerţ electronic ar putea ajunge la 1 miliard de Euro. În anul 2012 această piaţă a generat vânzări de ordinul sutelor de milioane de euro.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSĂ: avocatura.com

Reclame

Tag-uri:, , , , , , , , , , , ,

5 gânduri despre „Recuperarea debitelor în Uniunea Europeană

  1. […] problemă semnificativă semnalată este recuperarea bunurilor sau fondurilor care pot fi considerate ca prejudiciu în urma unei decizii luate în […]

  2. […] Cod de procedură civilă; în faţa instanţei de judecată, litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire care intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. […]

  3. […] în sectorul de agricultură ecologică, având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea […]

  4. […] 72/2013 se va aplica creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă […]

  5. […] Instanţa competentă să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine. Potrivit art. 1098 C.proc.civ. cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: