Arhive pe etichete: avocat bucuresti

Trei noi hotărâri CEDO împotriva României!

STIRI 20 martie 2013 Comentarii: 3

La 5 martie 2013, CEDO a pronunțat 3 noi hotărâri în cauze împotriva României, în urma cărora statul român va trebui să achite suma de 16.000 de euro reclamanților.

1. Geanopol c. României (cererea nr. 1777/06)cedo 2

În prima cauză, reclamantul, Florin Nicolae Geanopol, este un cetățean român, născut în 1963. El execută în acest moment o pedeapsă cu închisoarea de douăzeci de ani pentru omor, la închisoarea din Iași, România.

Când instanțele române l-au condamnat pe d-ul Geanopol în 1997, acestea au dispus și ca el să urmeze un tratament psihiatric obligatoriu. În cererea sa, d-ul Geanopul s-a plâns în principal că punerea sa sub izolare între 2005 și 2006 pentru că ar fi încălcat regulamentul intern al penitenciarului din Rahova, unde fusese transferat după tentativa de sinucidere, a fost excesivă, condițiile sanitare din timpul izolării sale fiind inumane și degradante.

Reclamantul a invocat articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante).

Curtea a constatat încălcarea articolului 3 din Convenție (cu privire la condițiile de detenție) și a stabilit că statul român trebuie să-i plătească reclamantului o satisfacție echitabilă în valoare de 3.000 EURO cu titlu de daune morale.

2. Manolachi c. României (cererea nr. 36605/04)*

În cea de-a doua cauză, reclamantul, Petrică Manolachi, este un cetățean moldovean născut în 1979 și domiciliat în Valea Lupului. La 27 aprilie 2002, acesta a fost interpelat de către poliție, acuzat de complicitate la o infracțiune de tâlhărie comisă la 18 aprilie 2002.

În primă instanță, tribunalul l-a achitat pe reclamant, considerând că afirmațiile sale conform cărora el n-a fost prezent la locul infracțiunii erau credibile și a dispus repunerea sa în libertate.

Totuși, reclamantul a fost condamnat printr-o hotărâre din 4 noiembrie 2003 la o pedeapsă de cinci ani de închisoare cu executare pentru complicitate la tâlhărie. Curtea de apel a apreciat că judecătorii primei instanțe făcuseră o interpretare eronată a probatoriului depus la dosar.

Invocând articolul 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil), d-ul Manolachi s-a plânsă de inechitabilitatea procedurii penale în urma căreia a fost condamnat după o primă judecătă în care a fost achitat, fără ca instanțele de apel și de recurs să îl audieze pe el sau pe martori.

Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 și a stabilit, cu titlu de satisfacție echitabilă pentru daune morale, suma de 3.000 EURO.

3. Stana c. României (cererea nr. 44120/10)*

În cea de-a treia cauză, reclamantul,  Florin Daniel Stana, este un cetățean român născut în 1979, domiciliat în Mioveni. Încarcerat în penitenciarul Colibași în decembrie 2001 pentru executarea unei pedepse de 14 ani pentru omor, a fost eliberat condiționat în decembrie 2011. Invocând articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante), reclamantul s-a plâns de relele condiții de detenție din închisoarea de la Colibași.

Curtea a hotărât că în cauză România a încălcat articolul 3 din Convenție, cu privire la condițiile de detenție și a stabilit, cu titlu de satisfacție echitabilă pentru daune morale, suma de 10.000 de EURO.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: jurisprudentacedo.com

Legea privind vânzarea locuinţelor aflate în proprietatea S.F.T.-C.F.R.-S.A. actualilor chiriaşi

STIRI 20 martie 2013 Scrie un comentariu

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 145 din data de 19 martie 2013 a fost publicată Legea nr. 52/2013 privind vânzarea locuinţelor aflate în proprietatea Societăţii Feroviare de Turism “S.F.T.-C.F.R.” – S.A. actualilor chiriaşi.CFR

Legea stabileşte că locuinţele şi dependinţele aflate în proprietatea Societăţii Feroviare de Turism “S.F.T.-C.F.R.” – S.A. pot fi vândute către titularii contractelor de închiriere.

Poate cumpăra o singură locuinţă titularul contractului de închiriere, dacă o deţine în baza unui contract valabil încheiat, după ce acesta face dovada achitării la zi a cotelor de chirie aferente spaţiului.

Nu pot beneficia de prevederile legii:
– persoanele a căror activitate în cadrul C.F.R. sau Societăţii Feroviare de Turism “S.F.T.-C.F.R.” S.A. a încetat prin demisie sau din motive imputabile lor, în condiţiile prevăzute de lege;
– persoanele care au deţinut ori deţin în proprietate, ele sau soţul, soţia ori copiii aflaţi în întreţinere, o locuinţă proprietate personală care îndeplineşte condiţiile minimale prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996.

Locuinţele pot fi vândute titularilor de contract de închiriere cu plata integrală a valorii locuinţei sau în rate. La încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu plata în rate se va achita un avans minim de 20% din valoarea locuinţei, stabilită la data vânzării. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii locuinţelor se vor eşalona pe o perioadă de maximum 5 ani, cu o dobândă anuală conformă cu cea de pe piaţă, dar nu mai mare de 8%.

Legea stabileşte şi procedura de evaluare a locuinţelor, făcându-se dinstinctie între locuinţele date în folosinţă înainte de anul 1990 şi cele date în folosinţă după anul 1990.

Locuinţele cumpărate în rate, nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la data achitării integrale a preţului.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSĂ: juridice.ro

Multe dosare ANI – închise întrucât plângerile nu sunt dovedite ori s-a împlinit termenul de prescripție

STIRI 20 martie 2013 Scrie un comentariu

Multe dintre dosarele Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) sunt închise din cauza faptului că plângerile nu sunt dovedite, intră sub jurisdicţia altor instituţii sau termenele de prescripţie au trecut, relevă un studiu realizat de specialişti ai organizaţiei nonguvernamentale Expert Forum şi făcut public marţi, într-o conferinţă de preANIsă.

„De exemplu, între septembrie 2010 şi septembrie 2012, un număr de 3.405 de dosare au fost deschise, dintre care 3.044 de cazuri au fost închise din motivele enunţate anterior. (…) Deşi ANI a produs rezultate, există blocaje în alte sectoare ale sistemului. Un număr semnificativ de cazuri au fost închise de instanţe sau parchete”, arată studiul.

O problemă semnificativă semnalată este recuperarea bunurilor sau fondurilor care pot fi considerate ca prejudiciu în urma unei decizii luate în conflict de interese sau incompatibilităţi.

„Chiar dacă contractele sunt anulate de către instanţe, prejudiciul este aproape imposibil de recuperat. Pe cealaltă parte, în urma acţiunilor de control al averilor s-au recuperat sume mici de bani la bugetul de stat, iar numărul de cazuri este scăzut”, potrivit sursei citate.

Septimius Pârvu, manager de proiecte la Expert Forum, s-a referit la „instrumente de presiune şi control” asupra ANI, precizând că studiul este unul calitativ.

„Există o serie de instrumente de presiune şi control care sunt puse asupra sistemului, nu numai asupra ANI, dar ANI fiind centrul sistemului cumva este cea mai afectată. Practic, modificarea legii e un mijloc prin care activitatea instituţiei poate fi blocată şi de altfel a şi fost blocată, ca să nu mai vorbim de decizia 450/2010 a Curţii Constituţionale a României prin care practic au fost reduse atribuţiile ANI. De multe ori cei care iniţiază aceste revizuiri sunt ei înşişi subiecţi ai ANI. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul reducerilor bugetare, care iar sunt un instrument de presiune asupra agenţiei, la modul la care parlamentari care erau cercetaţi de ANI au încercat reducerea bugetului pentru a bloca activitatea instituţiei. Alte instrumente de presiune şi control ar fi declaraţiile politice”, a declarat Pârvu. Precizăm faptul că decizia la care se face referire este una de respingere a excepției de neconsttuționalitate, ceea ce nu poate duce la diminuarea atribuțiilor ANI.

Laura Ştefan, expert anticorupţie al organizaţiei, a menţionat că marţi a fost lansat capitolul privind ţara noastră dintr-un studiu mai larg ce a vizat conflicte de interese şi incompatibilităţi în România şi Republicile Croaţia şi Moldova şi care a fost finanţat de Marea Britanie, Finlanda şi Germania, prin intermediul Fundaţiei Konrad-Adenauer-Stiftung, programul de stat de drept.

Ea a arătat că partea referitoare la România a fost realizată anul trecut de experţi ai ONG-ului pe care-l reprezintă.

„Am discutat cu factorii importanţi, cu actori importanţi din domeniu, deci am avut interviuri structurate, am strâns date statistice despre activitatea agenţiilor anticorupţie care se ocupă cu conflictele de interese şi am analizat în detaliu atât legislaţia, cât şi impedimentele care au fost ridicate de-a lungul timpului pentru funcţionalitatea acestei instituţii, uitându-ne şi la declaraţiile politice”, a precizat Ştefan.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: agerpres

Cât costă ședința de informare despre mediere?

STIRI 18 martie 2013 Un comentariu

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din legea medierii, mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.mediere 1

Conform alineatului (3) al aceluiaşi articol, pentru şedinţa de informare, mediatorul nu poate pretinde onorariu.
Din coroborarea celor două texte, rezultă că şedinţa de informare nu este pe deplin gratuită, întrucât, deşi nu se plăteşte un onorariu, partea este obligată să ramburseze cheltuielile ocazionate de notificarea celeilalte părţi în temeiul art. 43 din lege .
Soluţia este rezonabilă, întrucât nu se poate pretinde mediatorului să avanseze aceste cheltuieli fără a le putea recupera.
Poate că o soluţie mai bună ar fi fost aceea potrivit căreia aceste costuri să fie acoperite dintr-un fond special, din bugetul Ministerului Justiţiei.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSĂ: euroavocatura.ro

Condiţiile în care este anulată, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile

STIRI 18 martie 2013 Comentarii: 2

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a publicat un comunicat de presă prin care reaminteşte contribuabililor condiţiile în care este anulată, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile, aşa cum sunt prevăzute în Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.TVA 1

În temeiul art.153 alin.(9) lit c) sau art.1531 alin.(11) din Codul fiscal, organele fiscale anulează, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile, în cazul în care asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal una din următoarele fapte:

– infracţiuni de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

– atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilită prin decizie a organului fiscal competent rămasă definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau prin hotărâre judecătorească, după caz.

În aceste cazuri, anularea înregistrării în scopuri de TVA este valabilă de la data comunicării Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA. Cu aceeaşi dată se anulează şi certificatul de înregistrare în scopuri de TVA.

Începând cu data anulării înregistrării în scopuri de TVA se anulează şi înregistrările efectuate în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare şi Registrul operatorilor intracomunitari, în măsura în care persoanele sunt înscrise în aceste registre.

De asemenea, începând cu data de 1 februarie 2013 (data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale) a fost introdusă obligaţia persoanelor impozabile înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari de a depune la organul fiscal competent cazierul judiciar al noilor administratori, precum şi al noilor asociaţi care deţin minimum 5% din capitalul social al societăţii (cu excepţia societăţilor pe acţiuni), în termen de 30 de zile de la data modificării listei administratorilor/asociaţilor.

Persoanele impozabile care nu respectă această obligaţie sunt radiate, din oficiu, de organul fiscal competent, din Registrul operatorilor intracomunitari.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: legestart.ro

Au fost publicate în Monitorul Oficial Normele de aplicare a timbrului de mediu.

STIRI 17 martie 2013 Comentarii: 2

Au fost publicate Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2013 din Monitorul Oficial nr. 137 din 14 martie 2013. Guvernul a aprobat în cadrul şedinţei de miercuri, 13 martie 2013, Normele metodologice, prin catimbru mediu 4re se reglementează modalitatea de calcul şi de plată a noii taxe auto.

Astfel,  actul normativ prevede că timbrul se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care reprezintă:

– în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii liberale – organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe;

– în cazul persoanelor fizice – organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică îşi are domiciliul fiscal.

Pentru calcularea timbrului de către autoritatea fiscală, contribuabilii trebuie să prezinte, în copie şi în original o serie de acte, respectiv:

– cartea de identitate a vehiculului;

– documente care atestă dobândirea autovehiculului pentru care se solicită plata timbrului de către contribuabil;

– în cazul autovehiculelor rulate achiziţionate din alte state, un document din care să rezulte data primei înmatriculări a acestora.

* Ce trebuie să ştim despre timbrul de mediu?

Timbrul de mediu a intrat în vigoare vineri, 15 martie 2013, iar conform prevederilor incluse în OUG nr. 9/2013 această taxă se achită o singură dată, chiar dacă urmează mai multe schimburi de proprietate cu privire la autoturismul pus în circulație.

Pentru autoturismele deja înmatriculate nu se datorează taxa de timbru, dacă anterior a fost achitată taxa de poluare sau taxa specială privind mijloacele de transport, conform legislației existente până la intrarea în vigoare a ordonanței.

Timbrul de mediu se achită în următoarele situaţii:

– primul proprietar din România, la dobândirea unui autovehicul, cu ocazia atribuirii numărului de înmatriculare, respectiv a certificatului de înmatriculare;

– la reintroducerea (reînmatricularea) unui autovehicul, când anterior autovehiculul a fost scos din parcul național auto, ocazie cu care s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului.

– cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate, pentru autovehiculele rulate, pentru care nu s-a achitat taxa de poluare și taxa specială existentă în legislația anterioară;

– cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate, pentru autovehicule înmatriculate, când instanța a decis fie restituirea, fie înmatricularea autovehiculului în regim de scutire a taxei de poluare sau a taxei speciale pentru autovehicule.

Pentru stabilirea actualei taxe auto se au în vedere următoarele elemente:

– vechimea autoturismului;

– norma de poluare, măsurată în emisii de carbon;

– starea tehnică a autovehiculului (uzura și deteriorarea acestuia determinată prin expertiză tehnică de către RAR ).

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: legestart.ro

Schimbarea legislației în domeniul balnear

STIRI 16 martie 2013 Scrie un comentariu

Ministrul delegat pentru IMM şi Turism, Maria Grapini, vrea să schimbe legislaţia în domeniul turismului balnear şi să protejeze astfel resursele naturale, pe care le consideră elemente de unicitate ale României.balnear

„Încă înainte de a şti că turismul intră în portofoliul meu, ca simplu cetăţean sufeream că în România turismul balnear a fost abandonat. Chiar cred că turismul balnear trebuie să fie o prioritate. Doresc să pun în evidenţă şi să prioritizez unele proiecte. Marţi mă întâlnesc cu ministrul Sănătăţii pentru a stabili ce putem să facem pentru turismul balnear”, a spus Grapini vineri la un seminar.

Ea a afirmat că a revăzut toată legislaţia din domeniu împreună cu ministrul Sănătăţii şi că este necesară schimbarea câtorva legi şi ordonanţe.

„De exemplu, nu există o reglementare corectă, o delimitare a unui perimetru în jurul izvorului, pentru a nu fi afectată calitatea. Concomitent cu continuarea proiectelor, cu strategia pe turism balnear, noi trebuie să avem şi o aşezare a legislaţiei, pentru că avem un amestec de ordonanţe, legi şi hotărâri care până la urmă unele sunt contradictorii, altele nu reglementează suficient”, a mai spus ministrul delegat.

Grapini a afirmat că a stabilit deja de săptămâna viitoare întâlniri pentru a vedea dacă se pot modifica actele legislative.

„Am bătut toată România şi sufăr când văd ce se întâmplă la unele dintre staţiuni, aşa cum este Herculane, unde eu mergeam frecvent înainte se 1989, şi văd ce a ajuns acum. Trebuie să vedem cum a fost în trecut, de ce a ajuns aşa şi cum putem corecta. Eu spun fără nicio reţinere că există nişte dificultăţi pentru că anumite locuri au fost privatizate şi să vedem cum putem să facem ca să respectăm şi dreptul de proprietate, dar să şi valorificăm acele locuri. Este anormal ca o ţară, când are anumite lucruri specifice şi unice, să nu focusese proiectele spre ele”, a mai spus minisrul pentru IMM şi Turism.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: mediafax

Forma agreată de Guvern pentru imobile naţionalizate: Puncte sau bani eşalonat din 2017, cu 14% pe an

STIRI 16 martie 2013 Comentarii: 2

Foştii proprietari ai caselor naţionalizate care nu pot fi despăgubiţi în natură vor primi puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziţiona prin licitaţie alte imobile sau le vor preschimba în bani, dar după 2017,în limita a 14% pe an din suma punctelocase nationalizater.

Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate, astfel încât suma totală să poată fi achitată într-un interval de şapte ani, calculat din 2017.

Procedura este introdusă în proiectul de lege privind acordarea de despăgubiri pentru imobile naţionalizate, avizat, în primă lectură, la nivelul Guvernului.

În varianta iniţială, cuantumul plăţilor în numerar care puteau fo obţinute după 2017 se ridica la maximum 10%.

Forma modificată a proiectului mai prevede că, în cazul restituirii în natură a imobilelor, noul proprietar este ţinut să ramburseze valoarea îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse acestora. Până la rambursarea valorii îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse imobilelor care se restituie, deţinătorii acestora exercită dreptul de retenţie cu privire la imobile.

Documentul stabileşte că imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură şi că, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, compensarea prin puncte, în valoare de câte un leu, este singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă.

În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este tot compensarea prin puncte.

În vederea valorificării punctelor acordate, se constituie Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, administrat de Agenţia Domeniilor Statului. Fondul naţional se constituie iniţial din terenuri agricole care nu fac obiectul restituirii în natură, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, afectate acordării de măsuri compensatorii, dar se poate completa cu alte imobile proprietate a statului, la propunerea instituţiilor publice deţinătoare.

Până la data de 1 iulie 2014, Agenţia Domeniilor Statului publică pe pagina de internet şi transmite Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor lista imobilelor din Fondul naţional. Lista se completează cu imobilele care se transmit în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului. Terenurile puse la dispoziţia comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foştilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul naţional şi sunt afectate valorificării punctelor acordate.

Până la data de 1 ianuarie 2015, Comisia Naţională va face publică valoarea fiecărui imobil din Fondul naţional, aşa cum rezultă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a noii legi. Pentru imobilele trecute in Fondul naţional ulterior, valoarea se publică in termen de 30 de zile.

Punctele acordate prin decizia de compensare vor putea fi valorificate prin achiziţionarea la licitaţia publică naţională de imobile din Fondul naţional, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar în termen de 3 ani de la primirea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul care face dovada că a participat la cel puţin două licitaţii naţionale de imobile poate opta pentru valorificarea
punctelor şi în numerar.

În acest sens, deţinătorul poate solicita, anual, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% (faţă de 10% în varianta iniţială) din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile, iar ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

Sumele se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere

Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

Prin cereri de retrocedare se înţelege notificările formulate în temeiul Legii nr.10/2001, Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000, Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor, dar aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Persoana care se consideră îndreptăţită este cea care a formulat şi depus, în termen legal, la entităţile învestite de lege, cereri din categoria celor care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a noii legi.

„Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi. De prevederile prezentei legi pot beneficia şi persoanele care au pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului cereri a căror analiză a fost suspendată în temeiul hotărârii pilot pronunţată în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României”, se arată în document.

Va fi instituit un termen de decădere de 90 de zile în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale. Termenul poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.

În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, la nivelul fiecărei unităţi administrativ – teritoriale se constituie, prin ordin al prefectului, Comisia locală pentru inventarierea terenurilor, iar în termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia întocmeşte situaţia terenurilor agricole şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ– teritorială. Până la întocmirea situaţiei centralizatoare se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii bunurilor.

În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a legii, comisiile locale de fond funciar au obligaţia de a centraliza toate cererile de restituire nesoluţionate, în vederea stabilirii suprafeţei de teren necesară în vederea finalizării procesului de restituire.

Până la data de 1 martie 2014, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare judeţ şi la nivel naţional, situaţia comparativă a cererilor şi disponibilului de teren, iar comisiile locale şi judeţene de fond funciar au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va atribui alt amplasament, în următoarea ordine: pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar, pe islazul comunal, după schimbarea categoriei de folosinţă a acestuia potrivit nevoilor autorităţii publice locale, pe terenul proprietate publică sau privată a statului, administrat pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, staţiuni de cercetare şi alte instituţii publice, pe terenul proprietate publică sau privată a statului, administrat de institute, staţiuni de cercetare şi instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ

Pentru terenul aflat însă pe isazul comunal, categoria de folosinţă şi regimul juridic se pot schimba numai cu acordul populaţiei cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum.

Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren.

În situaţia în care pe raza unităţii administrativ-teritoriale nu există teren forestier disponibil, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe terenuri forestiere situate pe raza altor unităţi administrativ–teritoriale din judeţ.

Cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluarii abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, se soluţionează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiţia ca această suprafaţă să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar.

Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a noii legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2500 de cereri, în termen de 24 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2500 şi 5000 de cereri; în termen de 36 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

Termenele curg de la data de 1 ianuarie 2014.

În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care va funcţiona în subordinea Cancelariei premierului.

Documentul mai prevede că, în cazul restituirii în natură a imobilelor, noul proprietar este ţinut să ramburseze valoarea îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse acestora. Până la rambursarea valorii îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse imobilelor care se restituie, deţinătorii acestora exercită dreptul de retenţie cu privire la imobile.

În acelaşi timp, persoanele care încheie tranzacţii privind drepturi asupra imobilelor ce fac obiectul legilor de restituire vor fi obligate să comunice Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în termen de 5 zile, un exemplar al actului prin care s-a încheiat tranzacţia, iar o copie va fi transmisă şi Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Proiectul include şi un capitol distinct cu reguli de impozitare, în care se arată că acordarea punctelor stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau al moştenitorilor legali sau testamentari ai acestuia precum şi realizarea creanţelor asupra statului român de către persoanele fizice respective prin valorificarea punctelor sub forma achiziţionării de imobile la licitaţia publică sau valorificarea punctelor în numerar nu generează venituri impozabile,, dar că, prin derogare de la prevederile Codului fiscal, veniturile obţinute de contribuabilii persoane fizice, persoane juridice şi orice alte entităţi, altele decât foşti proprietari, moştenitori legali sau testamentari ai acestora, din realizarea creanţelor asupra statului român prin valorificarea punctelor sub forma achiziţionării de imobile la licitaţia publică sau valorificarea punctelor în numerar, sunt venituri impozabile.

„În cazul în care sunt realizate creanţe asupra statului român prin valorificarea punctelor sub forma achiziţionării de imobile la licitaţia publică, impozitul datorat se calculează, prin aplicarea unei cote de 85% asupra bazei impozabile. Baza impozabilă reprezintă diferenţa dintre valoarea punctelor acordate şi preţul plătit foştilor proprietari sau moştenitorilor legali sau testamentari ai acestora pentru achiziţionarea creanţei. În cazul în care din documente nu rezultă preţul plătit foştilor proprietari sau moştenitorilor legali sau testamentari ai acestora pentru achiziţionarea creanţei, baza impozabilă este valoarea punctelor acordate”, se arată ăn document.

Persoanele în cauză au obligaţia de a depune declaraţia de impunere pentru venitul realizat la organul fiscal competent şi de a achita impozitul în termen de 15 zile de la data eliberării procesului verbal de adjudecare. Prin excepţie, înscrierea în Cartea funciară se face pe baza depunerii dovezii privind plata impozitului.

În cazul în care sunt realizate creanţe asupra statului român prin valorificarea punctelor în numerar, în condiţiile prezentei legi, impozitul datorat se calculează, prin aplicarea unei cote de 85% asupra bazei impozabile. Baza impozabilă reprezintă diferenţa dintre suma încasată şi preţul plătit foştilor proprietari sau moştenitorilor legali sau testamentari ai acestora pentru achiziţionarea creanţei. În cazul în care din documente nu rezultă preţul plătit foştilor proprietari sau moştenitorilor legali sau testamentari ai acestora pentru achiziţionarea creanţei , baza impozabilă reprezintă suma încasată.

Impozitul se calculează prin reţinere la sursă, la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri şi reprezintă impozit final. Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat în termen de 3 zile lucrătoare de la data reţinerii.

Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: mediafax

Românii condamnaţi în Belgia vor putea să-şi execute pedepsele alternative în ţară

STIRI 16 martie 2013 Un comentariu

Optsprezece magistraţi români vor veni săptămâna viitoare la Palatul de justiţie din Mons şi zece dintre colegii lor belgieni se vor deplasa apoi în România pentru a pregăti ‘recunoaşterea reciprocă a pedepselor’, impusă de legea europeană, relatează miercuri cotidianul La Capitale, din Bruxelles.condamnare

‘Recunoaşterea reciprocă a pedepselor’ va permite unui străin condamnat în Belgia să execute o pedeapsă alternativă în ţara sa de origine şi unui belgian condamnat în străinătate să-şi ispăşească condamnarea în Belgia. Prin pedeapsă alternativă se înţelege eliberare condiţionată, brăţară electronică sau muncă în folosul comunităţii, notează cotidianul.
Aplicarea în legea belgiană a prevederilor europene privind recunoaşterea reciprocă a pedepselor ar urma să ducă, pe termen lung, la decongestionarea închisorilor locale.
‘Când văd proporţia străinilor din închisorilor noastre, de 45%, îmi spun că aceştia sunt suprareprezentaţi’, a afirmat Annie Devos, directoarea generală a instanţelor belgiene. Între o pedeapsă alternativă a cărei executare nu este garantată şi condamnarea la închisoare, judecătorii aleg în prezent a doua variantă, ceea ce duce la aglomerarea închisorilor.
Un număr de 295 de români se aflau, în 2011, în închisorile belgiene. Alte 131 de dosare care implică cetăţeni români au fost deschise din ianuarie 2012 în instanţele belgiene, notează La Capitale.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: agerpres

Hotărârea CEDO în cauza Grosaru împotriva României

ARTICOLE, STIRI 15 martie 2013 Comentarii: 5

În cauza Grosaru împotriva României înregistrată pe rolul CEDO reclamantul, căruia i s-a refuzat atribuirea unui mandat de deputat în numele minorităţii italiencedo 1e din România, se consideră victima unei încălcări a drepturilor sale garantate prin art. 13 din Convenţie şi art. 3 din Protocolul nr. 1.

Curtea reaminteşte că art. 3 din Protocolul nr. 1 diferă de celelalte prevederi ale Convenţiei şi ale protocoalelor sale ce garantează drepturi prin faptul că enunţă obligaţia înaltelor părţi contractante de a organiza alegeri în condiţii ce asigură libera exprimare a opiniei poporului şi nu un drept sau o libertate în mod special.

Cu toate acestea, având în vedere lucrările pregătitoare ale art. 3 din Protocolul nr. 1 şi interpretarea dată acestei clauze în cadrul Convenţiei în întregul său, Curtea a stabilit că acest articol presupune şi drepturi subiective, printre care dreptul de vot şi dreptul de a candida la alegeri (Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, 2 martie 1987, §§ 46-51, seria A nr. 113, Zdanoka împotriva Letoniei [MC], nr. 58.278/00, § 102, CEDO 2006-IV).

Drepturile garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 sunt cruciale pentru stabilirea şi menţinerea fundamentelor unei veritabile democraţii guvernate de supremaţia dreptului. Totuşi, aceste drepturi nu sunt absolute. Există loc pentru “limitări implicite”, iar statelor contractante trebuie să li se acorde o marjă de apreciere în materie. În acest sens, Curtea a reafirmat deja că marja de apreciere în acest domeniu este mare (Mathieu-Mohin, hotărârea menţionată mai sus, § 52, şi, mai recent, Matthews împotriva Marii Britanii [MC], nr. 24.833/94, § 63, CEDO 1999-I, Labita împotriva Italiei [MC], nr. 26.772/95, § 201, CEDO 2000-IV, şi Podkolzina împotriva Letoniei, nr. 46.726/99, § 33, CEDO 2002-II).

Există numeroase modalităţi de a organiza şi de a face să funcţioneze sistemele electorale, precum şi o multitudine de diferenţe în cadrul Europei, în special în evoluţia istorică, diversitatea culturală şi gândirea politică pe care fiecare stat contractant are obligaţia de a o încorpora în propria sa viziune a democraţiei [Hirst împotriva Marii Britanii (nr. 2) [MC], nr. 74.025/01, § 61, CEDO 2005-IX].

Cu toate acestea, Curţii îi revine misiunea de a statua în ultimă instanţă asupra respectării cerinţelor art. 3 din Protocolul nr. 1; aceasta trebuie să se asigure că exigenţele cărora li se subordonează drepturile de vot sau faptul de a candida la alegeri nu reduc drepturile în discuţie de aşa manieră, încât să le atingă în chiar esenţa lor şi să le lipsească de eficienţă, că aceste condiţii urmăresc un scop legitim şi că mijloacele utilizate nu se dovedesc a fi disproporţionate (Mathieu-Mohin, ibidem). În mod special, niciuna dintre condiţiile impuse, dacă este cazul, nu trebuie să împiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ – cu alte cuvinte, ele trebuie să reflecte sau să nu contracareze preocuparea de a menţine integritatea şi eficienţa unei proceduri electorale ce urmăreşte să determine voinţa poporului prin intermediul sufragiului universal (Hirst, hotărârea menţionată mai sus, § 62; Yumak şi Sadak împotriva Turciei [MC], nr. 10.226/03, § 109, 8 iulie 2008). Totuşi, Curtea nu trebuie să ia poziţie cu privire la alegerea unui sistem electoral, şi nu a altuia. Într-adevăr, această alegere, dictată de considerente de ordin istoric şi politic care îi sunt proprii, ţine în principiu de domeniul de competenţă exclusivă a statului (vezi Podkolzina împotriva Letoniei, nr. 46.726/99, § 34, CEDO 2002-II).

În speţă, Curtea observă încă de la început că din probele aflate la dosar rezultă că reclamantul a candidat într-adevăr în numele Comunităţii Italiene din România, şi nu al Asociaţiei Italienilor din România, aşa cum susţine Guvernul.
46. Aceasta observă că prezenta cauză nu se referă, ca în marea majoritate a hotărârilor pe care le-a dat până în prezent în materie electorală, la condiţii de eligibilitate, ci la atribuirea unui mandat de deputat, ceea ce reprezintă o chestiune de drept postelectoral. Este vorba de o problematică la fel de crucială, care pe deasupra influenţează direct rezultatul alegerilor, circumstanţă căreia Curtea îi acordă o foarte mare importanţă [I.Z. împotriva Greciei, nr. 18.997/91, Decizia Comisiei din 28 februarie 1994, Decizii şi rapoarte (DR), şi Babenko împotriva Ucrainei (dec.), nr. 43.476/98, 4 mai 1999].

În acest sens, Curtea reaminteşte că obiectul şi scopul Convenţiei, instrument de protecţie a fiinţelor umane, impun interpretarea şi aplicarea prevederilor sale într-un mod care să nu permită ca exigenţele sale să devină teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective (vezi, de exemplu, hotărârile Artico împotriva Italiei din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pp. 15-16, § 33; Partidul comunist unificat din Turcia şi alţii împotriva Turciei din 30 ianuarie 1998, Culegere 1998-I, pp. 18-19, § 33, şi Chassagnou şi alţii împotriva Franţei [MC], nr. 25.088/94, 28.331/95 şi 28.443/95, § 100, CEDO 1999-III). Or, dreptul de a candida la alegeri şi, dacă este cazul, de a fi ales, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 şi inerent noţiunii de regim cu adevărat democratic, nu ar fi decât iluzoriu dacă partea interesată ar putea în orice moment să fie lipsită de el în mod arbitrar.

Prin urmare, dacă este adevărat că statele dispun de o mare marjă de apreciere în stabilirea regulilor electorale în abstracto, principiul efectivităţii drepturilor impune că deciziile luate în aplicarea acestor reguli să fie conforme cu un anumit număr de criterii care permit evitarea arbitrarului. În mod special, aceste decizii trebuie luate de către un organ ce prezintă un minimum de garanţii de imparţialitate.

De asemenea, puterea autonomă de apreciere a acestui organ nu trebuie să fie exorbitantă; ea trebuie să fie la un nivel suficient de precizie, circumscris de prevederile dreptului intern. În fine, procedura constatării neeligibilităţii trebuie să fie capabilă să garanteze o decizie echitabilă şi obiectivă, precum şi să evite orice abuz de putere din partea autorităţii competente (Podkolzina, menţionată mai sus, § 35).

Curtea constată încă de la început că România a ales să asigure o reprezentare specială a minorităţilor în Parlament şi că este vorba de ţară europeană cu cel mai mare număr de partide sau organizaţii de minorităţi care au participat la alegeri şi care au reprezentanţi în Parlament.

Curtea observă că Legea nr. 68/1992 nu enunţă cu claritate procedura de urmat pentru atribuirea mandatului parlamentar corespunzător organizaţiei câştigătoare reprezentând o minoritate naţională. Astfel, Biroul Electoral Central, conform art. 68 alin. (1) lit. g) din legea de mai sus, trebuie “să determine numele şi prenumele primului candidat înscris pe lista organizaţiei ce are dreptul la un mandat de deputat, care a strâns cel mai mare număr de sufragii”. Aşadar, acest text nu precizează dacă este vorba de cel mai mare număr de voturi la nivel naţional sau la nivelul unei circumscripţii electorale. Or, o astfel de precizare se poate dovedi a fi decisivă în momentul determinării candidatului reţinut.

În cadrul Comunităţii Italiene din România, în numele căreia a candidat reclamantul, mandatul nu i-a fost atribuit reclamantului, care obţinuse cel mai mare număr de sufragii pe întregul teritoriu, ci unui alt candidat, care obţinuse un număr mare de voturi în una şi aceeaşi circumscripţie. Biroul Electoral Central a optat, aşadar, pentru o metodă bazată pe reprezentativitatea teritorială, şi nu pe reprezentativitatea naţională.

În speţă se ridică întrebarea dacă această lipsă de claritate a regulilor electorale putea da loc unei interpretări arbitrare în momentul aplicării lor. În acest sens, Curtea reaminteşte că a sancţionat deja interpretarea extensivă şi, prin urmare, arbitrară a unei prevederi legale în materie electorală [vezi cauzele Kovach împotriva Ucrainei (Cererea nr. 39.424/02, §§ 48-62, Hotărârea din 7 februarie 2008), referitoare la invalidarea scrutinului în 4 circumscripţii la alegerile parlamentare, ceea ce a dus la alegerea unui alt candidat decât reclamantul; Lykourezos împotriva Greciei (nr. 33.554/03, §§ 50-58, CEDO 2006-VIII), referitoare la pierderea unui mandat parlamentar din cauza unei incompatibilităţi profesionale introduse de o nouă lege; Paschalidis, Koutmeridis şi Zaharakis împotriva Greciei (nr. 27.863/05, 28.422/05 şi 28.028/05, §§ 29-35, Hotărârea din 10 aprilie 2008), referitoare la luarea în considerare a buletinelor de vot în alb la calculul coeficientului electoral într-o singură circumscripţie electorală].

În opinia Curţii, lipsa de claritate a prevederilor relevante în materie le impunea autorităţilor naţionale să fie prudenţe în interpretarea lor, ţinând cont de impactul direct pe care aceasta îl avea asupra rezultatului alegerilor (vezi Kovach, menţionată mai sus, § 59). Biroul Electoral Central a interpretat prevederile Legii nr. 68/1992 în sensul că mandatul trebuia să fie atribuit listei organizaţiei cetăţenilor ce aparţin unei minorităţi naţionale care a strâns cel mai mare număr de voturi în una şi aceeaşi circumscripţie electorală.

Acesta nu a precizat dacă era vorba de o primă interpretare a acestei prevederi sau dacă există o practică constantă în materie. Nu a explicat nici de ce criteriul reprezentativităţii teritoriale se aplică minorităţilor naţionale, deşi acestea beneficiau, sub alte aspecte legate de alegeri, de prevederi speciale legate de criteriul reprezentativităţii naţionale. În fine, deşi Curtea i-a adresat invitaţia, Guvernul nu a oferit mai multe informaţii cu privire la interpretarea dată de autorităţile naţionale sau de doctrină art. 68 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 68/1992. Prin urmare, Curtea apreciază că prevederile hotărâtoare pentru atribuirea unui mandat de deputat organizaţiei ce reprezintă o minoritate naţională nu corespundeau la data evenimentelor cu cerinţele de precizie impuse de jurisprudenţă sa.

Totuşi, Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită cu privire la aplicabilitatea prevederii litigioase în noua lege privind alegerile pentru Parlament. Însă această modificare legislativă este mult ulterioară faptelor denunţate de reclamant şi nu permite, aşadar, remedierea situaţiei sale.

Pe de altă parte, Curtea observă că Biroul Electoral Central şi comisia de validare a Camerei Deputaţilor au analizat contestaţia reclamantului, după care au respins-o ca neîntemeiată. Or, în opinia Curţii, un individ a cărui numire într-o funcţie de deputat a fost refuzată are motive legitime să se teamă că marea majoritate a membrilor organului care au analizat legalitatea alegerilor, mai exact membrii care reprezintă celelalte partide politice ale Biroului Electoral Central, aveau un interes contrar interesului său.

Regulile de compunere a acestui organ constituit dintr-un mare număr de membri reprezentând partide politice nu par, aşadar, să ofere o garanţie suficientă de imparţialitate. Aceeaşi concluzie este valabilă a fortiori pentru comisia de validare a Camerei Deputaţilor.

În plus, Curtea observă că nicio instanţă naţională nu s-a pronunţat asupra interpretării prevederii legale în discuţie. Astfel, Curtea Supremă de Justiţie a respins contestaţia reclamantului ca inadmisibilă, considerând că deciziile Biroului Electoral Central erau definitive. Ulterior, Curtea Constituţională s-a limitat la a-l informa pe reclamant că nu este competenţă în materie electorală. În acest sens, Curtea reaminteşte că în Cauza Babenko menţionată mai sus a considerat important faptul că susţinerile reclamantului fuseseră analizate în cadrul unei proceduri judiciare.

Această abordare este, de altfel, confirmată de Comisia de la Veneţia în Codul bunelor practici în materie electorală, care recomandă un control judiciar al aplicării regulilor electorale, eventual ca o completare a recursurilor în faţa comisiilor electorale sau în faţa Parlamentului.

Elementele de drept comparat arată şi faptul că mai multe state membre ale Consiliului Europei au adoptat un control jurisdicţional, numai câteva state păstrând încă un control al alegerilor pur politic.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că lipsa de claritate a legii electorale în ceea ce priveşte minorităţile naţionale şi lipsa unor garanţii suficiente privind imparţialitatea organelor însărcinate să analizeze contestaţiile reclamantului au încălcat însăşi esenţa drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, a avut loc încălcarea acestui articol.

Asupra pretinsei încălcări a art. 13 din Convenţie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1

Invocând în esenţă art. 13 din Convenţie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de lipsa unui recurs efectiv care să îi permită să conteste refuzul autorităţilor de a-i atribui mandatul de deputat pentru minoritatea italiană şi, în consecinţă, de încălcarea liberei exprimări a opiniei poporului în alegerea corpului legislativ. Art. 13 din Convenţie prevede următoarele:

“Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.”

Guvernul susţine că reclamantul dispunea de un recurs intern efectiv în sensul art. 13 din Convenţie, şi anume contestaţia în faţa Biroului Electoral Central, organ care răspundea cerinţelor impuse de jurisprudenţă Curţii. În acest sens, acesta subliniază că, în temeiul art. 24 din Legea nr. 68/1992, Biroul Electoral Central era compus din 7 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi din 16 reprezentanţi ai partidelor politice, că judecătorii erau aleşi în mod aleatoriu, prin tragere la sorţi, că deciziile Biroului Electoral Central erau motivate şi că membrii acestuia aveau posibilitatea de a formula opinii divergenţe.

În fine, Guvernul argumentează că statele contractante au o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte art. 13 din Convenţie (Wille împotriva Liechtenstein [MC], nr. 28.396/95, § 75, CEDO 1999-VII) şi că dispoziţiile legislative ale altor state prevăd acelaşi recurs intern în materie (vezi cazul Ungariei).

Reclamantul susţine că Decizia din 2 decembrie 2002 a Biroului Electoral Central nu constituie un recurs eficient. El consideră într-adevăr că acest organ nu este imparţial. În mod special, acesta îi reproşează faptul că este constituit din judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, care ar fi fost astfel influenţată când a refuzat să îi analizeze contestaţia. În fine, reclamantul consideră că trimiterea pe care Guvernul a făcut-o la legislaţii electorale aşa-zis similare este lipsită de relevanţă în speţă, ţinând cont de statutul special de care beneficiază minorităţile naţionale în România.

Curtea apreciază că, pentru motivele ce figurează în paragrafele 55 şi 56 de mai sus, a avut loc şi încălcarea art. 13 din Convenţie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSĂ: infolegal.ro

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe