Un stat membru al UE poate să desfăşoare urmărirea penală împotriva transportatorului pentru complicitate la distribuirea pe teritoriul naţional de copii ale unor opere, chiar dacă aceste opere nu sunt protejate în statul membru al vânzătorului.

Aceste reproduceri proveneau din Italia, unde nu erau protejate prin dreptul de autor în perioada 2002-2007 sau nu erau pe deplin protejate la momentul faptelor pentru că, în temeiul jurisprudenţei italiene, această protecţie nu putea fi opusă în mod util producătorilor care le-au reprodus şi/sau le-au comercializat de mai mult timp . Reproducerile au fost oferite spre vânzare clienţilor cu reşedinţa în Germania de întreprinderea italiană Dimensione Direct Sales, prin intermediul unor anunţuri şi prospecte inserate în reviste, al unor trimiteri poştale nominale adresate destinatarului lor şi al unui site internet în limba germană.

Pentru transportul reproducerilor în Germania, Dimensione recomanda întreprinderea italiană de transport În.Sp.Em., al cărui administrator era domnul Donner. Şoferii În.Sp.Em preluau în Italia mărfurile comandate de clienţii germani, în schimbul plăţii preţului către Dimensione. În momentul livrării mărfurilor către clienţii din Germania, şoferii În.Sp.Em le solicitau plata preţului şi a cheltuielilor de transport. Din punct de vedere juridic, dreptul de proprietate asupra obiectelor vândute de Dimensione a fost transferat clienţilor germani în Italia. În schimb, dreptul de dispoziţie efectivă asupra acestor obiecte a fost transferat clienţilor, cu concursul domnului Donner, numai la predarea obiectelor în Germania. Astfel, potrivit tribunalului regional, distribuirea în sensul dreptului de autor nu a avut loc în Italia, ci în Germania, unde aceasta era interzisă în lipsa unei autorizări din partea titularilor dreptului de autor.

Împotriva hotărârii pronunţate de tribunalul regional, domnul Donner a introdus recurs la Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiţie, Germania). Această instanţă naţională întreabă dacă aplicarea normelor de drept penal german reprezintă în speţă o restricţie nejustificată privind libera circulaţie a mărfurilor garantată de dreptul Uniunii.

În hotărârea pronunţată Curtea de Justiţie arată, în primul rând, că aplicarea dreptului penal în speţă presupune să fi avut loc pe teritoriul naţional o „distribuire către public„ în sensul dreptului Uniunii2. În această privinţă, Curtea constată că un comerciant care îşi îndreaptă activitatea publicitară spre membri ai publicului cu reşedinţa într-un stat membru determinat şi creează sau pune la dispoziţia lor un sistem de livrare şi un mod de plată specific sau permite unui terţ să facă acest lucru, punând astfel membrii publicului în situaţia de a obţine livrarea de copii ale unor opere protejate prin dreptul de autor în acest stat membru, realizează, în statul membru în care are loc livrarea, o astfel de distribuire. În speţă, Curtea încredinţează instanţei naţionale sarcina de a aprecia dacă există indicii care permit să se ajungă la concluzia că respectivul comerciant a realizat o astfel de distribuire către public.

În al doilea rând, Curtea constată că interdicţia distribuirii în Germania, sancţionată penal, constituie un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor. O astfel de restricţie poate fi justificată, totuşi, pentru motive de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.

Astfel, restricţia în discuţie se întemeiază pe disparitatea, în diferitele state membre, a condiţiilor practice de protectie3 a respectivelor drepturi de autor. Această disparitate este indisolubil legată de însăşi existenţa drepturilor exclusive. În speţă, nu se poate considera că protecţia dreptului de distribuire dă naştere unei împărţiri disproporţionate sau artificiale a pieţelor. Astfel, aplicarea dreptului penal poate fi considerată drept necesară pentru protejarea obiectului specific al dreptului de autor, care conferă în special dreptul exclusiv de exploatare. Prin urmare, restricţia în discuţie este justificată şi proporţională cu obiectivul urmărit.

În consecinţă, Curtea răspunde că dreptul Uniunii nu se opune ca un stat membru să desfăşoare, în temeiul dreptului penal naţional, urmărirea penală împotriva transportatorului pentru complicitate la distribuirea fără autorizare de copii ale unor opere protejate prin dreptul de autor, în cazul în care acestea sunt distribuite către public pe teritoriul acestui stat membru (Germania) în cadrul unei vânzări, care vizează în mod specific publicul respectivului stat, încheiată în alt stat membru (Italia), în care aceste opere nu sunt protejate printr-un drept de autor sau în care protecţia de care beneficiază nu poate fi opusă în mod util terţilor.

Hotărârea în cauza C-5/11 Titus Alexander Jochen Donner

1 Era vorba în special despre reproduceri de scaune „Aluminium Group„, create de Charles şi Ray Eames, corpul de iluminat „Wagenfeld„, creat de Wilhelm Wagenfeld, scaune create de Le Corbusier, măsuţă de cafea „Adjustable Table„ şi corpul de iluminat „Tubelight„, create de Eileen Gray, precum şi scaune cantilever din oţel, create de Mart Stăm.
2 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională (JO L 167, p. 10, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 230, rectificare în JO 2008, L 314, p. 16)
3 Curtea s-a pronunţat deja în acest sens cu privire la disparitatea legislaţiilor naţionale în materia dreptului de autor în Hotărârea din 24 ianuarie 1989, EMI Electrola, 341/87.

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: EuroAvocatura.ro

Tag-uri:avocat, avocat achizitii, avocat bucuresti, avocat cristian ioan, avocat drept autor, avocati online, condamnat, drept comunitar, drept penal, drepturi de autor, libera circulatie, reproducere, transportatori, uniunea europeana