Prinţul Paul de România ar putea primi peste 60% din averea Casei Regale. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis că acesta este nepotul legitim al Regelui Carol al II-lea. Motivarea sentinţei a durat aproape un an. Decizia magistraţilor români este definitivă şi irevocabilă şi re
prezintă o recunoaştere a sentinţei pronunţate de Tribunalul din Lisabona la 6 februarie 1955.
Anularea căsătoriei dintre Regele Carol al II-lea şi prima sa soţie Zizi Lambrino nu retrage dreptul la moşteniere al descendenţilor lor. Este verdictul dat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un proces care a durat mai bine de 20 de ani.
Verdictul îi permite Prinţului Paul de România să revendice o parte din averea Casei Regale.
„Soluţia instanţei străine, din 6 februarie 1955, prin care s-a statuat că anularea căsătoriei nu împietează asupra filiaţiei faţă de tată prin declararea reclamantului ca fiu nelegitim al defunctului rege, în limitele legale şi în special pentru a fi admis în procedura de inventar pendinte, ca urmare a decesului acestuia, şi nu contravine ordinii publice de drept internaţional privat român de la momentul litigiului”, susţin magistraţii Curţii Supreme.
Magistraţii portughezi au stabilit încă din 1955 că prinţul Paul de România este nepotul legitim al regelul Carol al II-lea. Între anii 1950 şi 1960, nu mai puţin de trei tribunale europene au decis că averea Regelui Carol al II-lea al României să fie împărţită în mod egal între cei doi fii ai săi, Carol Mircea şi Mihai, şi ultima sa soţie, Elena Lupescu.
Fiecăruia dintre cei doi fii îi revenea 37,5% din avere, în timp ce Elena Lupescu ar fi avut dreptul la 25%. Ulterior, prinţului Paul, fiul lui Carol Mircea, i-a revenit şi partea moştenită de văduva Regelui, în total, 62,5% din averea Casei Regale.
SURSA: b1.ro
Tag-uri:avocat, avocat bucuresti, casa regala, elena lupescu, filiatie, hotarare judecatoreasca, ICCJ, magistrati, mostenire, printul paul, regele carol, succesiune, zizi
CABINET DE AVOCAT CRISTIAN IOAN 
[…] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă pentru restituirea preţului plătit de către chiriaşii cumpărători ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, o are Ministerul Finanţelor Publice, iar nu primăria care a fost, prin mandatarul său, parte în contractul de vânzare-cumpărare. Înalta Curte a reţinut în acest sens că dispoziţiile legale menţionate, prin derogare de la dreptul comun, particularizează instituţia răspunderii pentru evictiune în domeniul imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi înstrăinate de stat unor chiriaşi în baza Legii nr. 112/1995. În speţă, s-a reţinut că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare al autorilor reclamanţilor au fost eludate dispoziţiile Legii nr. 112/1995, care nu permiteau înstrăinarea imobilelor preluate fără titlu, astfel că Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat la restituirea preţului actualizat plătit de către chiriaşi, iar nu la restituirea preţului de piaţă al imobilului. (Decizia nr. 6389 din 18 octombrie 2012 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect restituirea preţului plătit de către chiriaşii cumpărători). […]
[…] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că prin noţiunea de preţ serios prevăzută de art. 1303 C. Civ. (art. 1660 alin. 2 NCC) se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. […]
[…] CEDO a apreciat că justiţia din Republica Moldova nu a menţinut un “echilibru corect” între necesitatea […]