Arhive pe etichete: procedura

Obținerea certificatului de conformitate pentru transportul mărfurilor periculoase

În Monitorul Oficial nr. 26 din 12 ianuarie 2013 a fost publicat Ordinul nr. 2737/20marfuri periculoase12 al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pentru aprobarea Procedurii privind desemnarea organismelor care realizează emiterea certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase.

În cadrul actului normativ se arată:

Dispoziţii generale

Prezenta procedură stabileşte cerinţele pentru desemnarea organismelor care realizează emiterea certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase, denumit în continuare ADR, precum şi inspecţia pentru certificarea în scopul menţinerii conformităţii în exploatare a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase, denumite în continuare organisme.

Poate fi desemnat organism orice persoană juridică cu sediul în România, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care dovedeşte că poate realiza sarcini specifice privind evaluarea conformităţii şi inspecţia suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase.

Suprastructurile specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase menţionate la pct. 1 sunt:

suprastructuri tip cisternă: cisterne fixe, cisterne mobile, cisterne demontabile, containere-cisterna;
suprastructuri tip Ex pentru transportul mărfurilor periculoase explozive;
suprastructuri tip vrac;
suprastructuri tip stelaj, fixe sau demontabile, pentru transportul ambalajelor în colete.

Documente solicitate organismelor

Cererea de desemnare se completează de către organism şi se transmite Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri – Direcţia politici industriale, denumit în continuare MECMA–DPI. Cererea trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie;
certificatul de acreditare conform referenţialului de acreditare pentru organisme de evaluare a conformităţii sau de inspecţie, după caz, emis de organismul naţional de acreditare prevăzut la pct. 14.2, în copie;
asigurarea de răspundere civilă, în copie, pentru cazul în care răspunderea nu revine statului prin lege;
prezentarea activităţii organismului, din care să rezulte experienţa şi abilităţile acestuia în domeniu, precum şi organigrama organismului;
lista personalului implicat în activitatea de emitere a certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform ADR, precum şi de inspecţie a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi documente din care să rezulte experienţa şi expertiza personalului;
procedurile elaborate privind emiterea certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform ADR, precum şi efectuarea inspecţiilor pentru certificarea în scopul menţinerii conformităţii în exploatare a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase, pe care le aplică.

Se precizează cerinţele ADR şi ale normelor conexe în baza cărora se execută procedurile, astfel:

– tipurile de inspecţii;
– operaţiile ce urmează să se efectueze în cadrul fiecărui tip de inspecţie;
– capitolele, subcapitolele, alineatele (conform ADR) şi punctele, subpunctele şi alineatele (conform normelor conexe);

raportul întocmit de către organismul naţional de acreditare referitor la procedura privind evaluarea în vederea emiterii certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform ADR, precum şi procedura de inspecţie documentată şi aplicată de către solicitant şi la sistemul de management al calităţii, având în vedere cerinţele din legislaţia relevantă pentru care se solicită desemnarea;
contractul de subcontractare încheiat pentru subcontractarea unor activităţi în legătură cu sarcinile pentru care se solicită desemnarea, în copie, dacă este cazul;
modalitatea de atestare a unităţilor ce execută lucrări pentru inspecţiile tehnice (probe, teste, reglaje, remedieri, reparaţii), din care să rezulte că au personal specializat şi dotări pentru realizarea activităţilor respective;
o declaraţie scrisă prin care solicitantul este de acord ca organismul naţional de acreditare să pună la dispoziţia MECMA–DPI, la cerere, documente şi informaţii în legătură cu acreditarea sa.

SURSĂ: infolegal.ro

Proceduri rapide de recuperare a creanţelor

Procedura somației de plată se utilizează numai pentru creanțe reprezentând obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și carecuperare debitre atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

Ordonanța de plată deține o arie mai restrânsă de aplicare, în sensul că ea reglementează recuperarea creanțelor reprezentând sume de bani ce rezultă din contracte comerciale încheiate între comercianți și între comercianți și autorități contractante.

Atât procedura somației cât și cea a ordonanței de plată se referă la creanțe certe, lichide și exigibile, numai că în ce privește somația de plată acestea trebuie să rezulte din drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, pe când în cazul ordonanței de plată creanțele trebuie să rezulte din contracte comerciale ce au ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii, nu însa și executarea de lucrări. Totodată sunt excluse prin prevedere expresă din sfera de aplicare a ordonanței de plată creanțele înscrise la masa credală din cadrul procedurii insolvenței și cele rezultate din contracte încheiate între comercianți și consumatori.

Pentru iniţierea acestor două proceduri nu este necesară parcurgerea în prealabil a etapei concilierii directe prevăzută de art.720 ind.1 c.pr.civ., deşi numai OUG nr.119/2007 prevede în mod expres acest aspect.

Cererile întemeiate pe cele două proceduri se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Competenţa instanţei se verifică din oficiu.
În plus, OUG nr.119/2007 prevede că cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţă de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile acestei ordonanţe.
Textul de lege care cuprinde această prevedere expresă se coroborează cu dispoziţiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel determinându-se competenţa Tribunalului pentru cazul când contractul este încheiat cu o autoritate contractantă locală sau judeţeană, sau a Curţii de apel pentru cazul când contractul este încheiat cu o autoritate contractantă centrală.

Pentru soluţionarea cererilor, în cadrul ambelor proceduri, judecătorul dispune citarea părţilor potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgenţe, pentru explicaţii şi lămuriri.
În citaţie, în cadrul procedurii OUG nr.119/2007, se va preciza că cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul este obligat să depună întâmpinare sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică (instanţa putând astfel considera că o recunoaștere a pretenţiilor creditorului în cazul nedepunerii întâmpinării), pe când în cadrul procedurii OG nr.5/2001 în citaţie se va preciza numai că debitorul poate să depună întâmpinare, nu se pune în vedere însă vreo sancţiune pentru cazul nedepunerii întâmpinării.
În ce priveşte probele, în cazul somaţiei de plată acestea trebuie să constea în înscrisuri însuşite de părţi (de regulă, facturile acceptate la plată reprezentând dovada de bază utilizată), pe când în cazul ordonanţei de plată acestea sunt mai flexibile, adică pe lângă facturi şi contracte se pot depune şi alte documente care atestă creanţa ( exemplu, corespondenţa cu debitorul, declaraţii ale părţilor, etc.).
În situaţia în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate instanţa ia act de această împrejurare printr-o încheiere irevocabilă, în cadrul ambelor proceduri, însă în cazul în care părţile ajung la o înţelegere asupra plăţii, în cadrul procedurii somaţiei de plată, instanţa pronunţă o încheiere irevocabilă, care constituie titlu executoriu, pe când în cadrul procedurii ordonanţei de plată, instanţa pronunţă o hotărâre de expedient, care constituie titlu executoriu.
În situaţia în care debitorul îşi recunoaşte parţial datoria, în cadrul ambelor proceduri, instanţa emite o hotărâre de admitere în parte, acest aspect reieşind în mod implicit din art.9 OG nr.5/2001 şi, respectiv, explicit din art.10 alin.2 OUG nr.119/2007.
Cererea creditorului care nu este întemeiată va fi respinsă de către instanţă printr-o ordonanţă irevocabilă în cadrul procedurii somaţiei de plată, şi, respectiv, printr-o încheiere irevocabilă în cadrul procedurii ordonanţei de plată, caz în care creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Când instanţa consideră că cererea creditorului este întemeiată, în cadrul procedurii somaţiei de plată, va emite o ordonanţă care va conţine somaţia de plată către creditor precum şi termenul de plată, iar în cadrul procedurii OUG nr.119/2007 instanţa va emite o ordonanţă de plată care va conţine suma şi termenul de plată, hotărâri împotriva cărora debitorul va putea formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare (iar pentru ordonanţa pronunţată în temeiul OG nr.5/2001 şi de la înmânare).

În cazul somaţiei de plată ordonanţa pronunţată de instanţă NU constituie titlu executoriu, ea trebuind să fie investită cu formulă executorie (excepţie făcând încheierea irevocabilă prin care s-a luat act de primirea datoriei sau de înţelegerea părţilor), în schimb

în cazul ordonanţei de plată hotărârea pronunţată constituie titlu executoriu.
Ordonanţa pronunţată pe calea somaţiei de plată se comunică prin scrisoare cu confirmare de primire, ceea ce duce în practică la situaţii în care aceasta nu se poate înveşti decât cu greutate în cazul în care debitorul refuză să semneze de primire.
Ordonanţa de plată pronunţată pe calea procedurii prevăzute de OUG nr.119/2007 se comunică potrivit prevederilor codului de procedură civilă.
Cererea în anulare introdusă de către debitor se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Dacă se admite, instanţa va pronunţa o hotărâre irevocabilă prin care va anula hotărârea atacată.
În cadrul procedurii OUG nr.119/2007 cererea în anulare nu suspendă executarea, excepţie făcând situaţia în care suspendarea va fi încuviinţată totuşi de către instanţă însă numai cu dare de cauţiune al cărui cuantum va fi stabilit de aceasta.

Un aspect important de reţinut este şi acela că împotriva executării silite debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun, însă în cadrul contestaţiei împotriva ordonanţei de plată pronunţată în baza OUG nr.119/2007 nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare, pe când în cadrul contestaţiei împotriva ordonanţei pronunţată în baza OG nr.5/2001 debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care debitorul a formulat cerere în anulare.
Ambele proceduri urgente prevăd că cererea creditorului se timbrează cu o taxă fixă de 39 lei.

SURSĂ: Baroul Bucureşti

Actele de stare civilă, recunoscute de alte state fără a fi necesară apostila!

Actele de stare civilă sunt recunoscute de alte state fără a fi necesară apostila încă din vara anului 2012, când legea care prevede acest lucru a intrat în vigoare. Practic, noile reguli au înlocuit procedura de traducere, legalizare, supralegalizare și apostilare a actelor de stare civilă cu una simplificată și mult mai rapidă.apostila

Legea nr. 65/2012 pentru aderarea României la Convenția nr. 16 a Comisiei Internaționale de Stare Civilă referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 277, din 26 aprilie 2012 și a intrat în vigoare la 120 de zile de la publicare, adică în 23 august.

Prin noul act normativ s-a substituit procedura de traducere, legalizare, supralegalizare și apostilare a actelor de stare civilă cu una simplificată și mult mai rapida.

Conform notei de fundamentare a legii elaborate de Ministerul Administrației și Internelor (MAI), documentele românești de stare civilă prezintă multiple elemente de similitudine cu extrasele multilingve de pe actele de stare civilă, emise de autoritățile statelor părți la Convenția nr. 16. Astfel, aderarea României la Convenția nr.16 a facilitat circulația și recunoașterea documentelor de stare civilă românești pe teritoriile statelor părți la Convenția nr.16, contribuind la eliminarea birocrației și la reducerea falsurilor în actele de stare civilă.

Potrivit Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Legea nr. 121/2005, apostila vizează un spectru larg de acte oficiale emise de autoritățile statale, inclusiv documentele de stare civilă, în timp ce Convenția nr. 16 privește doar extrasele multilingve de pe actele de stare civilă.

Însă, conform MAI, Convenția nr.16 nu exclude aplicarea apostilei conform prevederilor Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, dar oferă posibilitatea eliberării extraselor multilingve care produc efecte juridice pe teritoriul statului străin (domeniul teritorial al Convenției), fără a necesita o procedură suplimentară de traducere și legalizare.

SURSA: avocatnet.ro

Cel mai vechi dosar din România

Cazul „Thyssen”, cel mai vechi dosar aflat pe rolul instanțelor din România, care a împlinit deja 28 decalendar ani, a fost analizat de Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Dosarul are o miza de 48 de milioane de euro, reprezentând suma actualizată pe care o firmă româneasca pretinde, prin avocații săi că nu a încasat-o de la beneficiar, în prezent compania Thyssen Stahl, ca urmare a livrării unui vapor de tablă laminată, la începutul anilor 80.

Inspecția Judiciară a CSM a efectuat verificări în urma sesizării companiei Thyssen Stahl cu privire la modalitatea de înregistrare/repartizare a dosarului în căile ordinare/extraordinare de atac, precum și a diferitelor tipuri de cereri incidentale și accesorii.

Prin această sesizare, adresată și Ministerului Justiției, avocații companiei au invocat „caracterul vădit neechitabil al procedurii judiciare, încălcarea principiului securității raporturilor juridice de către instanțele de judecată din România și încălcarea flagrantă a instituției termenului rezonabil”.

Potrivit concluziilor Inspecției Judiciare, în afară de căile de atac și a doua contestații în anulare declarate împotriva deciziilor date în recurs, s-au promovat alte șapte căi extraordinare de atac.

La acestea s-au adăugat alte 20 de dosare pentru soluționarea incidentelor procedurale și a altor cereri accesorii ți incidentale.

În urma acestui control, Inspecția Judiciară propune CSM „modificarea Regulamentului de ordine interioară al instantelor, astfel încât să permită stabilirea unor reguli de repartizare, derogatorii de la dreptul comun, aplicabile cauzelor apreciate de lege ca având un caracter urgent și/sau înregistrează o durata considerabilă a procedurii, care sa permită stabilirea unor termene scurte”.

SURSA: ziare.com

Articole din Codul de procedură civilă declarate neconstituționale

Marţi, 20 noiembrie 2012, Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 1 indice 1 şi art. 299 alin. 1 indice 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari bloc 1, str. Alunişului nr. 180, sector 4 din Bucureşti în dosarul nr. 18420/4/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, potrivit unui comunicat al Curţii Constituţionale.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate.

SURSA: juridice.ro