Registrele Naționale Notariale în format tip web-portal începand cu 1 ianuarie 2013. Notarii vor avea o bază de date independente, dar interconectate, gestionate de UNNPR

STIRI 10 ianuarie 2013 Un comentariu

Registrele Naţionale Notariale vor fi începând cu 1 ianuarie 2013 disponibile în format tip web-portal. Registrele, care sunt administrate de SC INFONOT SYSTEMS SRL, societate al cărei asociat unic este Uniunea Naţionale a Notarilor Publici din România, condusă de preşedintele Viorel Mănescu, au fost înfiinţate la nivelul Uniunii la 1 ianuarie 2007, scopul principal fiind acela de a cobaza de date notarinferi o siguranţă sporită actului juridic, venind astfel în sprijinul activităţii notarilor publici și al cetăţenilor. Potrivit UNNPR, un beneficiu major al acestui sistem de lucru, în format web-portal, îl reprezintă faptul că va fi posibilă sortarea automată a documentelor uploadate de către notarii publici pentru fiecare registru în parte, în funcţie de elementele de identificare pe care aceştia le vor introduce. “Un alt avantaj al acestui mod de abordare a informatizării, constă în faptul că sunt create baze de date independente, dar interconectate, gestionate de o persoană juridică română. În vederea înfiinţării noilor evidenţe electronice, a fost urmărit modelul altor state membre ale Uniunii Europene şi ale Uniunii Internaţionale a Notariatului, precum Italia, Franţa, Spania, în cadrul procesului de informatizare a activităţii notariale” se arăta într-un comunicat al UNNPR.

Prioritate pentru registrul electronic de testamente şi procuri

Implementarea unei infrastructuri de certificare electronică notarială pentru registrul electronic de testamente şi procuri este primul obiectiv urmărit în cadrul proiectului. Fiecare notar îşi ţine un fel de evidentă, problema este că trebuie încărcate toate informaţiile de până acum într-o bază centralizată. Sistemul Informatic al UNNPR va implica o platformă de integrare a conţinutului structurat al documentelor notariale la nivel naţional. Înregistrările vor fi salvate într-o bază de date centralizată, astfel încât, printr-o singură interogare, să fie afişate toate înregistrările relevante, indiferent de format, locaţie fizică sau aplicaţie sursă.

În ceea ce priveşte cadastrul şi publicitatea imobiliară pentru integrarea serviciilor de acces în sistemul electronic al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) se va realiza un registru electronic destinat impozitelor notariale. Fiind un sistem complex, „durata estimată de implementare este între 1 şi 2 ani, termenele de execuţie ale diverselor module fiind încă în discuţie“, susţine Ionel Mihaescu, şef serviciu informatizare la UNNPR.

Semnătură electronică furnizată de Uniunea Notarilor

Semnătura electronică nu va putea substitui munca notarului, notarul nu va putea să ia consimţământul prin semnătură electronică, ci consimţământul se acordă în faţa notarului. Simplificarea muncii notariale poate funcţiona prin două modalităţi. O variantă este atunci când numărul de carte funciară este verificat la cadastru, valorificând informaţia pe baza semnăturii electronice. O altă posibilitate de utilizare a semnăturii electronice este obţinerea acordului ambelor părţi de la distanţă prin intermediul a doi notari publici, fiecare din părţi fiind prezenţa în faţa notarului, dar numai unul dintre notari va notifica acel act şi îşi va primi onorariul. Aceste proceduri trebuie reglementate prin norme interne, aşa cum este sistemul din Franţa. „Întrucât semnătură electronică trebuie să fie calificată pentru că implică răspundere, şi noi vom căuta să devenim autoritate pentru furnizarea de semnătură electronică“, a menţionat Dumitru Viorel Mănescu. Semnătură electronică nu se poate aplica la toate procedurile, datorită relatvitatii discernământului. Verificarea dosarelor de succesiune, înstrăinările imobiliare unde se lucrează cu cartea funciară nu pot fi făcute pe baza semnăturii electronice.

„O succesiune deschisă în orice sector trebuie să se poată verifica uşor printr-un simplu fax la camera teritorială care să deţină o bază suficient de mare şi, mai ales, completă, pentru a verifica dacă succesiunea nu a fost deschisă la biroul x, iar dacă nu a fost să o poată deschide notarul care a solicitat informaţia“, a exemplificat preşedintele UNNPR modul de lucru bazat pe semnătură electronică.

Avocat Cristian Ioan

Guvernul amână din nou decizia de modificare a taxei auto

STIRI 10 ianuarie 2013 Comentarii: 2

Guvernul a amânat din nou o decizie în privinţa modificării sistemului actual de taxare a proprietarilor de vehicule, vicepremierul Liviu Dragnea afirmând că ministrul Mediului, Rovana Plumb, taxa auto 1a cerut în şedinţa de miercuri a Executivului amânarea acestui subiect.

„Ministrul Rovana Plumb a mai cerut o amânare pe această temă, pentru că e foarte importantă”, a spus Dragnea.

Întrebat de jurnalişti dacă există totuşi un termen în care noul sistem de taxare a proprietarilor de vehicule să intre în vigoare, vicepremierul a răspuns doar : „Noi sperăm cât mai repede”.

În aceste condiţii, taxa de primă înmatriculare şi taxa de primă vânzare auto rămân încă în vigoare, o decizie fiind amânată şi în şedinţa de săptămâna trecută a Guvernului.

Premierul Victor Ponta a anunţat recent că taxa de primă înmatriculare auto va fi înlocuită cu un „timbru de mediu” pentru care proprietarii de vehicule vechi şi poluante vor plăti mai mult, iar deţinătorii de vehicule noi vor plăti mai puţin sau chiar deloc în cazul maşinilor hibride electrice.

Suspendată de fostul Guvern doar până la începutul acestui an, taxa de primă vânzare auto este din nou obligatorie începând cu 1 ianuarie.

Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România propune Guvernului mai multe măsuri pentru protecţia mediului şi atragerea de venituri la buget, precum renunţarea la taxa auto, aplicarea unui impozit anual diferenţiat, reducerea rovinietei şi majorarea primei de casare.

SURSA: mediafax

Codul de procedură civilă nu poate intra în vigoare anul acesta!

STIRI 10 ianuarie 2013 Un comentariu

Premierul Victor Ponta a declarat că nu poate fi pus în aplicare anul acesta Codul de proceduinfrastructura justitieră civilă deoarece nu există banii necesari pentru acest lucru.
„Nu este încă gata infrastructura instanţelor pentru aplicarea Codului de procedură civilă. În bugetul pe 2012 adoptat anul trecut nu au fost trecuţi banii nici pentru judecători, nici pentru grefieri, nici pentru instanţe şi trecem noi acum pe măsură ce-i avem, trebuie făcute concursuri pentru judecători, pentru grefieri”, a spus Ponta.
El a adăugat că urmează să se amâne data de intrare în vigoare a Codul de procedură civilă pentru 1 februarie.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a solicitat anterior Guvernului reconsiderarea datei intrării în vigoare a Codului de procedură civilă până când se vor asigura necesarul de resurse umane şi infrastructura cerute.
CSM a calificat ca inoportună intrarea în vigoare la 1 septembrie a noului Cod de procedură civilă, având în vedere lipsa unei finanţări corespunzătoare, care să asigure un suport eficient procesului de implementare la nivelul instanţelor din România.

SURSĂ: agerpres

Noul Cod Rutier – ce se schimbă?

STIRI 10 ianuarie 2013 Un comentariu

cod rutierPrincipalele modificări aduse de Noul Cod Rutier

  • Mopedul este considerat autovehicul şi este impusă regula obţinerii permisului de conducere pentru această categorie de autovehicule;
  • Examenul medical, ce trebuie efectuat de orice șofer la momentul preschimbării permisului;
  • Valabilitatea permiselor de conducere este redusă pentru profesionişti la 5 ani;
  • Vârstele minime pentru obţinerea permisului de conducere în funcţie de categorie este de 16, 18, 20, 21 şi 24 ani;
  • Sunt desfiinţate subcategoriile de vehicule şi se echivalează cu categoriile (ca noutate categoria AM – mopede)
  • permisele de conducere eliberate pentru orice categorie sunt valabile pentru vehiculele din categoria AM;
  • obligativitatea conducătorilor de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul, în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului, pentru întocmirea documentelor de constatare;
  • Persoanele  cu domiciliul sau reşedinţa în România sau care dovedesc că se află la studii în România pentru o perioadă de cel puţin 6 luni pot solicita obţinerea permisului de conducere autorităţilor competente să le examineze;
  • În cazul pierderii, furtului sau al deteriorării permiselor de conducere ori a schimbării numelui titularului, autorităţile competente eliberează, după caz, un duplicat a cărui valabilitate nu poate depăşi valabilitatea administrativă a documentului înlocuit sau alt permis de conducere;
  • Eliberarea unui nou permis de conducere în cazul pierderii, furtului, deteriorării, schimbării numelui titularului precum şi în cazul expirării perioadei de valabilitate se realizează fără susţinerea unui nou examen.

Suspendarea dreptului de a conduce autovehicule

În cazul permiselor suspendate conducătorii auto vizați de această măsură trebuie să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență, pentru verificarea cunoașterii regulilor de circulație, după cum urmează:

  • când permisul de conducere i-a fost reținut pentru consum de băuturi alcoolice, sau pentru nerespectarea regulilor referitoare la prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie  a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
  • când fapta a fost urmărită ca infracțiune prevazută de prezenta ordonanță de urgență, iar instanța de judecată sau procurorul a dispus înlocuirea răspunderii penale cu una dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91 din Codul Penal;
  • când a solicitat reducerea perioadei de suspendare a  exercitării dreptului de a conduce.

De asemenea, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule ori tramvaie se prelungește cu 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere nu promovează testul de cunoaștere a regulilor de circulație sau nu se prezintă la serviciul poliției rutiere pentru susținerea verificării cunoașterii regulilor de circulație.

Avocat Cristian Ioan

Părinţii vor plăti o taxă pentru copiii înscrişi la creşă

STIRI 10 ianuarie 2013 Scrie un comentariu

cresaÎn Monitorul Oficial nr. 8 din 7 ianuarie 2013 a fost publicată Metodologia de organizare şi funcţionare a creşelor şi a altor unităţi de educaţie timpurie antepreşcolară. În urmă cu aproximativ trei luni, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a supus dezbaterii publice un proiect de hotărâre privind aprobarea metodologiei. Acesta a fost adoptat, cu o serie de modificări, în cadrul actului fiind prevăzut şi aspectul potrivit căruia părinţii sunt obligaţi la plata unei contribuţii pentru copiii înscrişi la creşă.

Astfel, în cadrul capitolului VII. “Finanţarea creşelor şi a altor unităţi de educaţie antepreşcolară” din actul normativ se prevede că părinţii/reprezentanţii legali sunt obligaţi la plata unei contribuţii lunare, a cărei valoare este stabilită prin dispoziţie a primarului în funcţie de numărul de copii din familie şi de venitul mediu net lunar pe membru de familie calculat pe perioadă de şase luni anterioară înscrierii copilului, certificat prin adeverinţa de venituri pentru fiecare dintre părinţi/reprezentanţi legali.

Sunt scutiţi de la plata acestei contribuţii părinţii/reprezentantul legal care au în îngrijire copii ce sunt expuşi riscului de separare de familie şi au aprobate planuri de servicii.

Vezi care sunt diferenţele dintre Metodologia publicată în Monitorul Oficial şi forma iniţială a proiectului de hotărâre MMFPS!

Contribuţia poate fi achitată şi prin tichete de creşă, tichete sociale şi/sau cupoane sociale, potrivit legii.

Metodologia mai stipulează că stabilirea contribuţiei se face în funcţie de numărul efectiv de zile de prezenţă a copilului la programul zilnic. Acesta este monitorizat prin registrul de evidenţă/prezenţă completat de educator şi personalul de asistenţă medicală a unităţii.

Mai mult, contribuţia se realizează cu plata în avans pentru o lună calendaristică. În cazul în care copilul nu a frecventat programul de creşă pe o perioadă de cel puţin 3 zile lucrătoare, contribuţia este reportată pentru luna următoare.

În ceea ce priveşte contribuţia lunară reprezentând cheltuielile pentru hrana unui copil, valoarea acesteia se determină în funcţie de cuantumul alocaţiei zilnice de hrană aprobat prin actele normative în vigoare şi de numărul de zile frecventate de copil în aceste unităţi.

Contribuţia lunară de întreţinere, suportată de părinţii/reprezentantul legal al acestora, se determină în funcţie de cheltuielile de întreţinere, hrană şi gospodărie, obiecte de inventar, echipament şi cazarmament, materiale igienico-sanitare şi altele asemenea, precum şi de numărul de zile frecventate de copil în aceste unităţi.

Valoarea contribuţiei se stabileşte în următoarele cote procentuale şi nu poate depăşi 20% din costul mediu lunar de întreţinere în unitatea publică în care se oferă servicii de educaţie antepreşcolară:

Venit mediu brut lunar cumulat al părinţilor/reprezentanţilor legali Număr copii Cota procentuală contribuţie părinţi
Peste 700 de lei un copil 20%
2 sau mai mulţi copii 10%
Între 225 şi 699 de lei un copil 10%
2 sau mai mulţi copii 5%

Nu în ultimul rând, actul normativ mai prevede şi aspectul potrivit căruia costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte diferenţiat, în funcţie de tipul creşei, respectiv centru de zi sau grupe de educaţie antepreşcolară înfiinţate pe lângă grădiniţe, şi se aprobă anual prin act administrativ al instituţiei care are în administrare creşa.

SURSA: legestart.ro

ICCJ. Când devine factura document justificativ de înregistrare în contabilitate

STIRI 9 ianuarie 2013 Comentarii: 3

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unei facturi în care se consemnează achiziţionarea de „materiale de construcţii conform contract 02 decembrie 2008” nu poate conduce la exercitarea dreptului de deducere a TVA  aferentă facturii, în condiţiile în care din materialul probator existent la dosar a rezultat că pentru marfa ctvaare a făcut obiectul facturii indicate, societatea nu a prezentat o notă de recepţie din care să rezulte ce fel de materiale au fost achiziţionate, în ce cantităţi şi la ce preţuri, iar din înscrisurile dosarului a rezultat că factura nu a fost achitată şi contractul menţionat în factură nu a fost prezentat. În acestă situaţie, Înalta Curte a statuat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 146 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispoziţiile art. 155 alin. (5) lit. k) din Codul fiscal, în care se stipulează că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, contribuabilul trebuie să deţină o factură care să cuprindă informaţiile privind denumirea şi cantitatea bunurilor livrate. Prin urmare, Înalta Curte a reţinut că în mod corect organele fiscale au stabilit, în temeiul art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, că în situaţia în care societatea nu poate proba realitatea operaţiunii consemnate în factura în cauză, aceasta nu poate dobândi calitatea de document justificativ de înregistrare în contabilitate, motiv pentru care în mod corect a fost diminuată taxa pe valoare adaugată deductibilă cu TVA aferentă facturii. (Decizia nr. 1515 din 21 martie 2012 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect anulare Decizie de impunere emisă de ANAF).

SURSA: juridice.ro

Adopția la început de 2013!

STIRI 8 ianuarie 2013 Comentarii: 4

În Monitorul Oficial nr. 10/2013 a fost publicat, intrând astfel în vigoare Ordinul nr. 617/adoptie2012 emis de Oficiul Român pentru Adopţii privind aprobarea unor măsuri vizând asigurarea transparenţei unor etape administrative derulate în cadrul procedurilor de adopţie şi coordonarea intervenţiei Compartimentului adopţii şi postadoptii în relaţia cu managerul de caz.

În cadrul acestui ordin se prevede faptul că „direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în continuare DGASPC, au obligaţia ca în situaţia în care nu au iniţiat potrivirea practică într-un termen de 45 de zile de la data primirii listei cuprinzând adoptatorii/familiile adoptatoare transmise de către Oficiul Român pentru Adopţii, denumit în continuare Oficiu, să întocmească un raport vizând motivele care au împiedicat începerea potrivirii practice”.

De asemenea, „odată cu solicitarea unei noi liste conform prevederilor art. 69 alin. (2) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 350/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare de pe lângă Oficiul Român pentru Adopţii, direcţia are obligaţia să precizeze motivele pentru care nu a identificat un adoptator/familie adoptatoare care să răspundă nevoilor copilului din lista transmisă iniţial de Oficiu”.

Deşi propune o mai mare transparenţă şi o modalitate mai facilă de soluţionare a adopţiilor, din păcate, noul ordin nu face altceva decât să îşi aducă aportul al hăţişul birocratic.

La documentaţia deja existentă în cazul unei adopţii, prin prezentul ordin se mai adaugă alte rapoarte şi justificări care, în mod evident nu pot duce la soluţionarea mai rapidă şi nici chiar mai transparentă a procedurii.

În România, procedura adopţiei este una complicată, ce presupune, pe lângă întocmirea multor documente birocratice, întinderea pe o perioadă de timp nerezonabil de mare.

Avocat Cristian Ioan

Consultanţi fiscali activi şi inactivi

STIRI 8 ianuarie 2013 Scrie un comentariu

Prin Hotărârea Camerei consultanţilor fiscali nr. 15/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 894 din 28 decembrie, a fost aprobată Norma procedurală privind modificarea stării consultantului fiscal, suspendarea, încetarea şi redobândirea calităţii de membru al Camerei Consultanţilor Fiscali.consultant fiscal

Normele au în vedere aplicarea unitară a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 6/2012.

În condiţiile în care sunt consultanţi fiscali activi persoanele înscrise în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală la secţiunea “persoane active”, consultanţii fiscali care trec de la o stare la alta sunt obligaţi să efectueze orele de pregătire profesională conform stării în care s-au aflat mai mult de 6 luni în anul respectiv.

De reţinut şi prevederea potrivit căreia persoana fizică înscrisă în Registrul consultanţilor fiscali ca membru activ poate, la cerere, să fie înregistrată ca şi consultant inactiv, concomitent cu înregistrarea în stare de inactivitate a societăţii de consultanţă fiscală la care are calitatea de administrator, cu excepţia cazului în care îşi continuă activitatea ca şi consultant fiscal persoană fizică.

Alte reglementări din Norme se referă la căile de atac în cazul respingerii cererii de înregistrare în Registrul consultanţilor fiscali şi ai societăţilor comerciale de consultanţă fiscală, renunţarea la calitatea de membru al Camerei, retragerea calităţii de membru al Camerei, trecerea la statutul de membru inactiv.

De la data intrării în vigoare a Normelor, depunerea carnetului profesional, respectiv a autorizaţiei, se va realiza la Direcţia de servicii pentru membri. Publicarea pe site-ul Camerei a retragerii carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizaţiei societăţilor comerciale de consultanţă fiscală în cauză şi interdicţia acestora de a practica profesia şi de a utiliza titlurile respective, precum şi înştiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a Consiliului Concurenţei, se vor realiza, de la data intrării în vigoare a Normelor, de către Direcţia de servicii pentru membri.

SURSA: legestart.ro

Proceduri rapide de recuperare a creanţelor

STIRI 7 ianuarie 2013 Comentarii: 2

Procedura somației de plată se utilizează numai pentru creanțe reprezentând obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și carecuperare debitre atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

Ordonanța de plată deține o arie mai restrânsă de aplicare, în sensul că ea reglementează recuperarea creanțelor reprezentând sume de bani ce rezultă din contracte comerciale încheiate între comercianți și între comercianți și autorități contractante.

Atât procedura somației cât și cea a ordonanței de plată se referă la creanțe certe, lichide și exigibile, numai că în ce privește somația de plată acestea trebuie să rezulte din drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, pe când în cazul ordonanței de plată creanțele trebuie să rezulte din contracte comerciale ce au ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii, nu însa și executarea de lucrări. Totodată sunt excluse prin prevedere expresă din sfera de aplicare a ordonanței de plată creanțele înscrise la masa credală din cadrul procedurii insolvenței și cele rezultate din contracte încheiate între comercianți și consumatori.

Pentru iniţierea acestor două proceduri nu este necesară parcurgerea în prealabil a etapei concilierii directe prevăzută de art.720 ind.1 c.pr.civ., deşi numai OUG nr.119/2007 prevede în mod expres acest aspect.

Cererile întemeiate pe cele două proceduri se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Competenţa instanţei se verifică din oficiu.
În plus, OUG nr.119/2007 prevede că cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţă de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile acestei ordonanţe.
Textul de lege care cuprinde această prevedere expresă se coroborează cu dispoziţiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel determinându-se competenţa Tribunalului pentru cazul când contractul este încheiat cu o autoritate contractantă locală sau judeţeană, sau a Curţii de apel pentru cazul când contractul este încheiat cu o autoritate contractantă centrală.

Pentru soluţionarea cererilor, în cadrul ambelor proceduri, judecătorul dispune citarea părţilor potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgenţe, pentru explicaţii şi lămuriri.
În citaţie, în cadrul procedurii OUG nr.119/2007, se va preciza că cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul este obligat să depună întâmpinare sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică (instanţa putând astfel considera că o recunoaștere a pretenţiilor creditorului în cazul nedepunerii întâmpinării), pe când în cadrul procedurii OG nr.5/2001 în citaţie se va preciza numai că debitorul poate să depună întâmpinare, nu se pune în vedere însă vreo sancţiune pentru cazul nedepunerii întâmpinării.
În ce priveşte probele, în cazul somaţiei de plată acestea trebuie să constea în înscrisuri însuşite de părţi (de regulă, facturile acceptate la plată reprezentând dovada de bază utilizată), pe când în cazul ordonanţei de plată acestea sunt mai flexibile, adică pe lângă facturi şi contracte se pot depune şi alte documente care atestă creanţa ( exemplu, corespondenţa cu debitorul, declaraţii ale părţilor, etc.).
În situaţia în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate instanţa ia act de această împrejurare printr-o încheiere irevocabilă, în cadrul ambelor proceduri, însă în cazul în care părţile ajung la o înţelegere asupra plăţii, în cadrul procedurii somaţiei de plată, instanţa pronunţă o încheiere irevocabilă, care constituie titlu executoriu, pe când în cadrul procedurii ordonanţei de plată, instanţa pronunţă o hotărâre de expedient, care constituie titlu executoriu.
În situaţia în care debitorul îşi recunoaşte parţial datoria, în cadrul ambelor proceduri, instanţa emite o hotărâre de admitere în parte, acest aspect reieşind în mod implicit din art.9 OG nr.5/2001 şi, respectiv, explicit din art.10 alin.2 OUG nr.119/2007.
Cererea creditorului care nu este întemeiată va fi respinsă de către instanţă printr-o ordonanţă irevocabilă în cadrul procedurii somaţiei de plată, şi, respectiv, printr-o încheiere irevocabilă în cadrul procedurii ordonanţei de plată, caz în care creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Când instanţa consideră că cererea creditorului este întemeiată, în cadrul procedurii somaţiei de plată, va emite o ordonanţă care va conţine somaţia de plată către creditor precum şi termenul de plată, iar în cadrul procedurii OUG nr.119/2007 instanţa va emite o ordonanţă de plată care va conţine suma şi termenul de plată, hotărâri împotriva cărora debitorul va putea formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare (iar pentru ordonanţa pronunţată în temeiul OG nr.5/2001 şi de la înmânare).

În cazul somaţiei de plată ordonanţa pronunţată de instanţă NU constituie titlu executoriu, ea trebuind să fie investită cu formulă executorie (excepţie făcând încheierea irevocabilă prin care s-a luat act de primirea datoriei sau de înţelegerea părţilor), în schimb

în cazul ordonanţei de plată hotărârea pronunţată constituie titlu executoriu.
Ordonanţa pronunţată pe calea somaţiei de plată se comunică prin scrisoare cu confirmare de primire, ceea ce duce în practică la situaţii în care aceasta nu se poate înveşti decât cu greutate în cazul în care debitorul refuză să semneze de primire.
Ordonanţa de plată pronunţată pe calea procedurii prevăzute de OUG nr.119/2007 se comunică potrivit prevederilor codului de procedură civilă.
Cererea în anulare introdusă de către debitor se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Dacă se admite, instanţa va pronunţa o hotărâre irevocabilă prin care va anula hotărârea atacată.
În cadrul procedurii OUG nr.119/2007 cererea în anulare nu suspendă executarea, excepţie făcând situaţia în care suspendarea va fi încuviinţată totuşi de către instanţă însă numai cu dare de cauţiune al cărui cuantum va fi stabilit de aceasta.

Un aspect important de reţinut este şi acela că împotriva executării silite debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun, însă în cadrul contestaţiei împotriva ordonanţei de plată pronunţată în baza OUG nr.119/2007 nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare, pe când în cadrul contestaţiei împotriva ordonanţei pronunţată în baza OG nr.5/2001 debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care debitorul a formulat cerere în anulare.
Ambele proceduri urgente prevăd că cererea creditorului se timbrează cu o taxă fixă de 39 lei.

SURSĂ: Baroul Bucureşti

Recurs in interesul legii. Stabilirea caracterului politic al deportării și prizonieratului în fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945

STIRI 7 ianuarie 2013 Comentarii: 3

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2012, a fost publicată Decizia ICCJ nr. 15 din 12 noiembrie 2012 (Decizia 15/2012) privind examinarea  recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 deportareraportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, în ceea ce privește stabilirea caracterului politic al deportării și prizonieratului în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Obiectul recursului în interesul legii privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistenţă anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește stabilirea caracterului politic al deportării și prizonieratului în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945.

2. Optică jurisprudențială

În urma verificării jurisprudenței la nivelul întregii țări s-a constatat că interpretarea dispozițiilor legale mai sus indicate s-a realizat în mod diferit de către instanțele de judecată, ceea ce a condus la aplicarea lor diferită și la pronunțarea unor soluții neunitare.

a)Potrivit primei orientări jurisprudențiale, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu sunt măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea acestei opinii, s-a arătat că, astfel cum rezultă din însuși titlul Legii nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și din prevederile art. 1 alin. (1) și art. 4 alin. (1) ale legii menționate, acest act normativ are ca obiect de reglementare doar condamnările cu caracter politic și măsurile administrative pronunțate/dispuse după data de 6 martie 1945, până la data de 22 decembrie 1989.

Întrucât cele două măsuri analizate au fost luate anterior datei de 6 martie 1945, s-a considerat că ele nu se încadrează obiectiv și temporal în domeniul de aplicare a acestei legi, chiar dacă au continuat și după instaurarea regimului totalitar comunist.

Din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (2), ale art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, s-a concluzionat că pentru ca o măsură administrativă să intre sub incidenţa Legii nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, este necesar ca aceasta să îndeplinească o dublă cerință: pe de o parte, să aibă caracter politic, în sensul de a constitui o manifestare, ca formă de opoziție față de regimul comunist totalitar, iar, pe de altă parte, măsura administrativă să fi fost dispusă de organele fostei miliții sau securități în cadrul perioadei de referință a legii.

Ca atare, nu prezintă relevanță faptul că măsura deportării/prizonieratului s-a prelungit pe o perioadă ce depășește data de 6 martie 1945, în condițiile în care textele de lege mai sus invocate se referă la momentul dispunerii măsurii, și nu la durata acesteia. Pe de altă parte, cele două măsuri administrative nu au fost dispuse de organele fostei miliții sau securități.

Astfel, s-a reținut că măsura deportării și punerea ei în aplicare s-au realizat de trupele de ocupație sovietice care se aflau pe teritoriul României, stat ostil U.R.S.S., aflat sub armistițiu din 12 septembrie 1944, și ale cărui guverne provizorii din perioada 23 august 1944-6 martie 1945 aveau puteri limitate. În intervalul octombrie-noiembrie 1944 și până în ianuarie-februarie 1945, trupele sovietice de ocupație aflate pe teritoriul țării au decis, ca măsură de represalii împotriva Germaniei naziste și aliaților săi, deportarea în U.R.S.S. a tuturor etnicilor germani (cu excepția femeilor însărcinate, bătrânilor și copiilor), cetățeni români, valizi de muncă, aflați pe teritoriul României, pentru a ajuta la reconstrucția republicii sovietice, cu titlu de despăgubire de război, prin prestații în muncă. Contribuția statului român la punerea în aplicare a măsurii deportării a constat în identificarea etnicilor germani în localitățile ori reședințele de domiciliu. Ordinul de deportare sovietic a avut în vedere toți bărbații cu vârste între 17-45 ani și toate femeile cu vârste între 18 și 30 de ani.

De asemenea, s-a reținut că și prizonieratul în fosta U.R.S.S. a fost rezultatul unor acțiuni militare, în contextul istoric al participării României la cel de-al Doilea Război Mondial. Pe de altă parte, au existat și alte acte normative care au stabilit reparații pentru persoanele ce au fost supuse acestor măsuri abuzive.

Astfel, prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, s-a reglementat acordarea unor drepturi pentru persoanele deportate în străinătate după 23 august 1944, persoanele constituite în prizonieri de partea sovietică după această dată ori care, fiind constituite ca atare, înainte de 23 august 1944, au fost menținute în captivitate după încheierea armistițiului.

În același sens, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-au stabilit măsuri reparatorii pentru cetățenii români care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice.

Aceste categorii de persoane nu se regăsesc în textul Legii nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce s-a considerat că denotă intenţia legiuitorului de a reglementa măsuri reparatorii exclusiv pentru consecinţele represive dispuse de regimul politic imediat după data de 6 martie 1945, iar nu de a repara şi consecinţele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice, motiv pentru care, în baza principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, aceste situaţii nu pot intra în sfera de reglementare a acestei legi.

b) Potrivit celei de-a doua orientări a practicii judiciare, deportarea la muncă în reconstrucţia U.R.S.S. şi prizonieratul de război sunt măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţele au reţinut că prin dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se face trimitere la prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, iar acest din urmă act normativ prevede în mod expres, la art. 1 alin. (2), persoanele care au fost deportate în străinătate după data de 23 august 1944, care au fost constituite în prizonieri după această dată ori, fiind constituite ca atare, înainte de 23 august 1944, au fost reţinute în captivitate după încheierea armistiţiului.

Pe de altă parte, s-a reţinut că Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, are caracter de complinire şi nu înlătură drepturile deja stabilite prin legile anterioare.

Această interpretare ar rezulta şi din modul în care au fost redactate prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 3 din lege, care trimit, prin enumerare, la raţiunile politice ce au stat la baza reglementării anumitor infracţiuni sau fapte fără caracter penal, condamnate sau sancţionate de regimul comunist.

Ca atare, din interpretarea sistematică şi istorico-teleologica a tuturor dispoziţiilor legale evocate, instanţele de judecată au constatat că deportarea, respectiv constituirea în prizonier în fosta U.R.S.S. şi menţinerea acestor situaţii şi după data de 6 martie 1945 se circumscriu noţiunii de măsuri administrative abuzive cu caracter politic, în sensul prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Caracterul abuziv al celor două măsuri analizate, în opinia instanţelor, rezultă şi din contextul istoric în care acestea au fost dispuse şi menţinute, precum şi din efectele produse asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, consfinţite ulterior prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală ONU la 10 decembrie 1948.

Pe de altă parte, instanţele respective au stabilit caracterul politic incontestabil al acestor măsuri, în condiţiile în care Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, la care face trimitere Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează, astfel cum rezultă din chiar titlul său, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, neavând nicio relevanţă faptul că cele două măsuri administrative analizate nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a considerat că prin adoptarea Legii nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, s-a intenţionat repararea abuzurilor săvârşite asupra cetăţenilor români de etnie germană, cu concursul autorităţilor naţionale, care au pus în aplicare ordinul de deportare dat de puterea sovietică şi nu au întreprins nicio măsură de împiedicare a acesteia.

În acelaşi context, s-a reţinut culpa statului român, care ar rezulta din împrejurarea că nu s-a depus nicio diligenţă pentru recuperarea cetăţenilor săi deportaţi sau aflaţi în prizonierat ori pentru încetarea măsurilor vădit abuzive luate împotriva lor.

3.Opinia procurorului general al PICCJ

Procurorul general a apreciat prima soluţie adoptată în practica instanţelor judecătoreşti ca fiind în acord cu literă şi spiritul legii.

4. Opţiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:

“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, deportarea şi prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.”

SURSĂ: juridice.ro

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe