Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au decis miercuri că un medic angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public, în consecință el poate fi inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție.
Arhive pe etichete: judecator
Termenele procedurale în noul cod de procedură civilă
În doctrină se analizează stabilirea punctului de pornire şi a celui de împlinire a termenului de procedură. În unele cazuri, aşa cum arată acum şi art. 180 alin. (2) NCPC, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură.
Intervalele au ca punct de începere a curgerii termenului data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel, existând multe derogări prevăzute de lege.
Codul de procedură prevede acum şi trei cazuri de echipolenţă, adică trei cazuri echivalente la efecte cu comunicarea, respectiv:
a) termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a primit sub semnătură copie de pe act [art. 184 alin. (2) teza întâi NCPC]. Prin prezentarea expresă a acestui caz de echipolenţă, legiuitorul rezolvă vechile discuţii cu privire la sferă de aplicare în cadrul vechiului Cod de procedură civilă a cazului de echipolenţă generat de solicitarea comunicării actului, care era văzut de doctrină ca având incidenţă numai asupra comunicării cerute pentru altă parte, iar nu şi pentru sine;
b) termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea actului unei alte părţi [art. 184 alin. (2) teza a doua NCPC];
c) dacă o parte face apel sau recurs înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel sau de recurs, după caz [art. 468 alin. (3), singur şi coroborat cu art. 494 NCPC].
În doctrina vechiului Cod de procedură civilă se prezenta tot ca un caz de echipolenţă situaţia prevăzută de art. 284 alin. (2) C.proc.civ. din 1865, care arata că „termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu somaţia de executare”, cu aplicabilitate şi în recurs.
Conform Codului de procedură civilă cel nou o reglementare similară se regăseşte în art. 468 alin. (2) unde se arată că termenul de apel „curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite”, aplicabilă şi în recurs prin prisma art. 494 NCPC.
Acesta nu a fost și nu este nici după Codul de procedură civilă cel nou un caz de echipolenţă, întrucât hotărârea este comunicată, chiar dacă accesoriu, or, termenul va respecta regulă generală şi va curge de la comunicare.
Potrivit art. 184 alin. (3) NCPC, termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.
De asemenea, art. 184 alin. (4) NCPC, termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:
1. când a intervenit moartea uneia dintre părţi (în acest caz, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor);
2. când a intervenit moartea reprezentantului părţii (în acest caz, se face din nou o singură comunicare părţii).
Art. 186 NCPC tratează şi repunerea în termen, arătând că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen, de instanţa competenţa să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen, numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.
În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
În legătură cu durata termenului este relevant şi art. 457 alin. (3) NCPC care prevede că dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecată în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
De la data acestei comunicări începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
SURSĂ: infolegal.ro
UE face concesii României și Bulgariei!
Decizia Consiliului Uniunii Europene 2012/794/UE din 7 decembrie 2012, publicată în JOUE L 349/55 autorizează Bulgaria și România să aplice măsur
i derogatorii de la art. 5 din Directiva 2006/112/CE (teritoriul statelor membre), în vederea corectei determinări a locului taxării:
– pentru lucrările de întreținere și reparare a podului de frontieră peste fluviul Dunărea între Vidin (Bulgaria) și Calafat (România) și
– pentru perceperea taxei de trecere a podului.
Motivație:
Determinarea locului de prestare pentru lucrările de întreținere și de reparații, precum și pentru perceperea taxei de trecere ar depinde de stabilirea exactă a frontierei teritoriale deasupra fluviului Dunărea, lucru care, în practică, ar fi foarte dificil pentru persoanele impozabile vizate.
Dispoziție:
Pentru a determina locul tranzacțiilor impozabile în ceea ce privește întreținerea sau repararea podului de frontieră, frontiera teritorială este considerată ca fiind la mijlocul podului respectiv pentru furnizarea de mărfuri și servicii, pentru achizițiile intracomunitare și pentru importurile de mărfuri destinate întreținerii sau reparării podului (art. 2).
Pentru a determina locul tranzacțiilor impozabile în ceea ce privește perceperea taxei de trecere, se consideră toată lungimea podului ca fiind parte a teritoriului statului membru în care începe o călătorie de tranzit (art. 3).
Decizia produce efecte de la data notificării celor două state membre și urmează a fi implementată în legislațiile naționale.
SURSA: juridice.ro
CSM: Magistrații cu afecțiuni psihice pot fi suspendați
Suspendarea din funcție a unui magistrat cu afecțiuni psihice se poate dispune de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), dar doar dacă maladia respectivă este constatată de o comi
sie medicală printr-o expertiză de specialitate.
„Aplicarea practică a dispozițiilor art. 62 și 64 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, a ridicat mai multe probleme sub aspectul reglementării situației în care un magistrat este afectat de o maladie psihică de natură să-l împiedice în exercitarea funcției în mod corespunzător. Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. b) și art. 64 alin. (1) din lege, suspendarea din funcție a unui magistrat pe motiv de afecțiune psihică se poate dispune de către CSM doar dacă maladia respectivă este constatata de o comisie medicală printr-o expertiza de specialitate”, informeaza CSM, potrivit EVZ.
Legea nu prevede în prezent nicio sancțiune pentru magistratul care refuza nejustificat să se prezinte la expertiza de specialitate, iar CSM este în imposibilitate de a dispune suspendarea acestuia din funcție pentru înlăturarea stării de pericol general.
Pe perioada suspendării din funcție pentru acest motiv, magistratului nu îi sunt plătite drepturile salariale iar intervalul de timp în care magistratul este suspendat nu constituie vechime în magistratura.
Au fost formulate propuneri legislative si pentru anumite categorii de boli fizice. „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât, marți, sesizarea Ministerului Justiției în vederea inițierii și promovării unui proiect de act normativ care sa fie înaintat Parlamentului României”, informează CSM
SURSA: ziare.com
CEDO condamnă România într-o speţă referitoare la condiţiile de detenţie şi interceptările telefonice ale unei judecătoare
România fost condamnată de CEDO la plata a 4.900 de euro în speţa Pop Blaga, fostă judecătoare din Oradea acuzată de corupţie, care s-a plâns instanţei de la Strasbourg pentru condiţiile de detenţie şi ascultări telefonice ilegale. Din suma ce trebuie plătită de statul român, 3.900 de euro reprezintă prejudiciu moral şi 1000 de euro cheltuieli de judecată.
Conform deciziei publicate marţi pe site-ul Curţii, în acest caz a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane, precum şi articolul 8 referitor la respectarea vieţii private şi familiale.
Reclamanta Elena Pop Blaga, fostă judecătoare la Tribunalul Bihor, a fost acuzată de fapte de corupţie pasivă şi plasată în arest preventiv în perioada 24 mai – 22 iunie 2002, datele folosite împotriva ei fiind culese, pe lângă alte metode, şi pe baza unor interceptări telefonice. Reţinerea s-a produs după un flagrant organizat în urma sesizării unui expert judiciar căruia i-ar fi cerut o sumă de bani în schimbul plăţii unei expertize pe care acesta a realizat-o în cadrul unei proceduri comerciale.
Ea s-a plâns în mod special de condiţiile de detenţie de la secţia de poliţie din Oradea, unde avea dreptul la un singur duş pe săptămână, cu o durată de 10-15 minute şi numai sâmbăta. Reclamanta afirmă că celula în care a stat a trebuit deparazitată de mai multe ori şi era echipată cu un singur WC, în condiţiile în care acolo erau deţinute şi persoane infectate cu sifilis. De asemenea, a fost transferată pentru două zile la Bucureşti din motive procedurale, iar în timpul deplasării a fost nevoită să mănânce cu o singură mână pentru că poliţiştii au refuzat să-şi scoată complet cătuşele. Ea susţine că a fost ţinută închisă timp de două ore într-o toaletă la poliţia din Bucureşti, timp în care s-au efectuat formalităţile.
Celălalt element al plângerii sale l-a constituit interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice. Pe lângă sesizarea adresată CEDO, reclamanta a înaintat o acţiune în instanţă împotriva Parchetului, în baza legii 544/2001 asupra liberului acces la informaţiile de interes public, pentru a obliga această instituţie să-i comunice numerele de telefon interceptate, numerele dosarelor pe baza cărora s-au efectuat interceptările, cât şi durata lor, solicitând şi o despăgubire de 150.000 RON pentru faptul că i s-a îngrădit accesul la aceste informaţii.
În plângerea către CEDO ea ceruse 1.000.000 de euro drept prejudiciu moral şi încă 112.000 de euro ca prejudiciu material reprezentat de cheltuielile medicale şi pierderea unor venituri viitoare, dar decizia Curţii europene obligă statul român să achite o despăgubire de numai 4.900 de euro.
SURSA: AGERPRES
CABINET DE AVOCAT CRISTIAN IOAN 