Publicitatea inselatoare este o practica in afaceri care se refera la utilizarea de tactici de marketing sau de publicitate care pot fi considerate false sau misleading in scopul de a induce publicul sa faca o achizitie sau sa ia o decizie care nu ar fi fost luata altfel. Aceasta practica poate fi extrem de daunatoare pentru consumatori, dar poate fi si ilegala in multe tari.

Una dintre cele mai comune forme de publicitate inselatoare este afisarea de informatii false sau incomplete despre un produs sau serviciu. De exemplu, un comerciant poate afirma ca un produs este „100% natural” sau „organice”, cand de fapt produsul poate contine ingrediente artificiale sau chimice. Acest lucru poate fi extrem de periculos pentru consumatori, deoarece poate conduce la utilizarea unui produs care poate fi daunator sanatatii.

In plus, publicitatea inselatoare poate fi utilizata pentru a face reclama la produse sau servicii care nu exista sau care nu sunt disponibile pentru cumparare. Acest lucru poate fi o modalitate de a frauda oamenii de bani, dar poate fi si o modalitate de a atrage potentiali clienti in magazin sau pe site-ul web al companiei.

În România, publicitatea înșelătoare este reglementată juridic prin mai multe acte normative, inclusiv Codul Civil, Codul Consumului, Legea privind practicile comerciale incorecte, precum și prin regulamente emise de către Consiliul Concurenței și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Potrivit Codului Consumului, publicitatea înșelătoare este interzisă, iar comercianții trebuie să ofere informații complete și corecte despre produsele sau serviciile lor. De asemenea, aceștia trebuie să își asume răspunderea pentru afirmațiile făcute în publicitate și să ofere dovezi pentru acestea.

Legea privind practicile comerciale incorecte interzice utilizarea de practici comerciale incorecte și înșelătoare, inclusiv publicitatea înșelătoare. Aceasta lege prevede că reclama trebuie să fie clară, precisă și veridică, iar afirmațiile din publicitate trebuie să fie susținute de dovezi.

Consiliul Concurenței și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor au atribuții de monitorizare și sancționare a practicilor comerciale incorecte și înșelătoare, inclusiv a publicității înșelătoare. Aceste instituții pot lua măsuri de sancționare împotriva companiilor care încalcă reglementările privind publicitatea.

În plus, companiile pot fi trase la răspundere și prin intermediul acțiunilor în justiție, dacă publicitatea lor înșelătoare a cauzat prejudicii consumatorilor.

Tag-uri:avocat, avocat bucuresti, avocat cristian ioan, avocati online