În ce fel definim creanța certă, lichidă și exigibila și care este momentul în care aceasta trebuie considerată d.p.d.v. contabil o creanță incertă? Care este temeiul legal?

Noul Cod Civil definește la art. 662 alin. 1, 2 și 3 creanțele certe, lichide și exigibile.

Mai jos redăm aceste definiții:

„1) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.

(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.

(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”

Astfel, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul (existența unei facturi, a unui contract, a unei confirmări de sumă, etc.)

Creanța este lichidă atunci când are un cuantum foarte bine determinat, când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

Cu privire la condiția ca această creanță să fie exigibilă, aceasta înseamnă o creanță cu scadență împlinită, deci a cărei executare, dacă nu s-a realizat de bunăvoie, poate fi cerută imediat de către creditor.

Creanța incertă este creanța a cărei recuperare este incertă, deoarece situația financiară a debitorului este compromisă (situație de faliment, incapacitate temporară de plată etc.). Este acea creanță, pentru care s-au efectuat demersurile legale de încasare, dar debitorul nu a plătit, și pentru care nu se cunoaște dacă aceasta va fi încasată sau nu, când va fi încasată, și dacă va fi încasată integral sau parțial.

Din punct de vedere contabil, Ordinul 1802/2014 prevede separarea în evidența contabilă a creanțelor incerte de restul creanțelor – prin transferul acestora la contul 4118 și înregistrarea de ajustări de valoare pentru creanțele incerte, la valoarea probabilă de încasat, conform pct. 331 și 332.

Sursa: https://contabilul.manager.ro

Tag-uri:creanta certa, creanta lichida