Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă (republicată în M.Of. nr. 454/2013), atunci când se referă la publicitatea înşelătoare o defineşte ca fiind publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent.

Pentru a determina dacă publicitatea este înşelătoare, trebuie să se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informaţie conţinută de aceasta cu privire la:

– caracteristicile bunurilor sau serviciilor;

– preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se prestează serviciile;

– natura, atribuţiile şi drepturile comerciantului care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea şi bunurile sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia.

În vederea combaterii şi stopării publicităţii înşelătoare, comercianţii, precum şi asociaţiile şi organizaţiile care au un interes legitim pot să sesizeze Ministerul Finanţelor sau, după caz, Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Nerespectarea de către comercianţi a prevederilor art. 4 din lege (potrivit căruia publicitatea înşelătoare este interzisă) şi ale art. 6 (privind publicitatea comparativă) constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei. Constatarea şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii Ministerului Finanţelor sau, după caz, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Dreptul de sesizare al comercianţilor se prescrie în termen de 3 luni de la data la care persoanele, asociaţiile sau organizaţiile care au un interes legitim au luat cunoştinţă de anunţul publicitar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data apariţiei acestuia.

Odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, instituţiile şi autorităţile abilitate pot dispune următoarele măsuri, după caz:

– interzicerea publicităţii, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;

– încetarea publicităţii până la data corectării ei;

– publicarea deciziei autorităţii publice, în totalitate sau parţial, şi stabilirea modului în care urmează să se realizeze;

– publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunţuri rectificative, cu fixarea conţinutului şi a modului de difuzare.

Legea transpune integral prevederile Directivei 2006/114/CE, privind publicitatea înşelătoare şi comparativă, a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L376 din 27 decembrie 2006.

Sursa: https://legestart.ro/ce-trebuie-sa-stim-despre-practicile-comerciale-inselatoare/

Tag-uri:publicitate inselatoare