Arhive pe etichete: noul cod de procedura civila
O nouă modificare a OUG nr. 34/2006, odată cu intrarea în vigoare a NCPC
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 365 din data de 30 mai 2012 a fost publicată Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Atât Legea nr. 76/2012, cât şi Codul de procedură civilă au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Ca urmare a modificărilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile prin Legea nr. 76/2012, termenul de “societăţi comerciale” a fost înlocuit cu sintagma “societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
În plus, au fost eliminate trimiterile din O.U.G. nr. 34/2006 către Vechiul Cod de procedură civilă, după cum urmează:
cu privire la soluţionarea plângerilor, prevederile secţiunii a 9-a („Soluţionarea litigiilor în instanţă”) din O.U.G. nr. 34/2006 se aplică în mod corespunzător, fără a mai exista trimiterea la dispoziţiile art. 304 1 din Vechiul Cod de procedură civilă;
în faţa instanţei de judecată, litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire care intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, fiind îndepărtată trimiterea la dispoziţiile art. 720 2-720 7 şi art. 720 9 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Sintagma „definitivă şi irevocabilă” cu referire la:
hotărârile prin care instanţa soluţionează plângerile împotriva decizilor C.N.S.C., sau hotărârile pronunţate de instanţele de judecată în cadrul proceselor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică, a fost înlocuită cu sintagma „definitivă”.
Nu în ultimul rând, calea de atac a recursului ce putea fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă potrivit dispoziţiilor secţiunii a 9-a („Soluţionarea litigiilor în instanţă”) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost înlocuită cu calea de atac a apelului.
SURSA: juridice.ro
Termenele procedurale în noul cod de procedură civilă
În doctrină se analizează stabilirea punctului de pornire şi a celui de împlinire a termenului de procedură. În unele cazuri, aşa cum arată acum şi art. 180 alin. (2) NCPC, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură.
Intervalele au ca punct de începere a curgerii termenului data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel, existând multe derogări prevăzute de lege.
Codul de procedură prevede acum şi trei cazuri de echipolenţă, adică trei cazuri echivalente la efecte cu comunicarea, respectiv:
a) termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a primit sub semnătură copie de pe act [art. 184 alin. (2) teza întâi NCPC]. Prin prezentarea expresă a acestui caz de echipolenţă, legiuitorul rezolvă vechile discuţii cu privire la sferă de aplicare în cadrul vechiului Cod de procedură civilă a cazului de echipolenţă generat de solicitarea comunicării actului, care era văzut de doctrină ca având incidenţă numai asupra comunicării cerute pentru altă parte, iar nu şi pentru sine;
b) termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea actului unei alte părţi [art. 184 alin. (2) teza a doua NCPC];
c) dacă o parte face apel sau recurs înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel sau de recurs, după caz [art. 468 alin. (3), singur şi coroborat cu art. 494 NCPC].
În doctrina vechiului Cod de procedură civilă se prezenta tot ca un caz de echipolenţă situaţia prevăzută de art. 284 alin. (2) C.proc.civ. din 1865, care arata că „termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu somaţia de executare”, cu aplicabilitate şi în recurs.
Conform Codului de procedură civilă cel nou o reglementare similară se regăseşte în art. 468 alin. (2) unde se arată că termenul de apel „curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite”, aplicabilă şi în recurs prin prisma art. 494 NCPC.
Acesta nu a fost și nu este nici după Codul de procedură civilă cel nou un caz de echipolenţă, întrucât hotărârea este comunicată, chiar dacă accesoriu, or, termenul va respecta regulă generală şi va curge de la comunicare.
Potrivit art. 184 alin. (3) NCPC, termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.
De asemenea, art. 184 alin. (4) NCPC, termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:
1. când a intervenit moartea uneia dintre părţi (în acest caz, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor);
2. când a intervenit moartea reprezentantului părţii (în acest caz, se face din nou o singură comunicare părţii).
Art. 186 NCPC tratează şi repunerea în termen, arătând că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen, de instanţa competenţa să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen, numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.
În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
În legătură cu durata termenului este relevant şi art. 457 alin. (3) NCPC care prevede că dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecată în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
De la data acestei comunicări începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
SURSĂ: infolegal.ro
Noul Cod de Procedură Civilă intră astăzi în vigoare!
Noul Cod de Procedură Civilă, ce se va aplica începând de astăzi, aduce o serie de schimbări în mediul juridic autohton, obiectivele fiind de a elimina practica neunitară de la nivelul instanţelor, precum şi de a asigura soluţionarea cu rapiditate a cauzelor. Intrarea în vigoare a actului normativ a fost amânată de nenumărate ori de autorităţi, motivul invocat fiind lipsa fondurilor pentru impl
ementarea noului sistem la nivelul instanţelor din România.
După un an de zile de amânări, Noul Cod de Procedură Civilă intră astăzi în vigoare, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 68, din 31 ianuarie 2013.
Noul Cod aduce o serie de modificări în mediul juridic românesc, schimbări ce, potrivit unor precizări ale Ministerului Justiţiei din vara anului 2012, vor conduce la eliminarea practicii neunitare de la nivelul instanţelor, precum şi la accelerarea soluţionării cauzelor. Instituţia menţiona, de asemenea, că noile reglementări, aplicabile de astăzi, reprezintă expresia unui efort susţinut, desfăşurat pe parcursul mai multor ani, care a avut drept scop esenţial crearea în materia procesului civil a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.
„Noul cod urmăreşte să răspundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare decurgând din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, din cele statuate în jurisprudenţa CEDO”, mai arăta MJ la data respectivă.
Care au fost motivele elaborării unui nou cod?
NCPC a avut ca premisă tocmai deficienţele sistemului judiciar civil român constatate în rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene sau rezultând din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României. Concret, este vorba despre supraîncărcarea instanţelor, durata excesivă a procedurilor şi existenţa unei practici neunitare.
În acest context, s-a înţeles că este necesar ca un nou cod de procedură civilă să consacre, în mod expres şi în premieră pentru sistemul procesual-civil român, un ansamblu de reguli procedurale care să aibă ca finalitate un proces echitabil într-un termen optim şi previzibil.
~ Noul Cod de Procedură Civilă: Puncte tari şi puncte slabe ~
Noua reglementare este superioară vechiului Cod de Procedură Civilă prin definirea clară şi detaliată a principiilor procesului civil şi codificarea unor principii consacrate până la această dată doar în doctrină şi în jurisprudenţă.
Totuşi, în ciuda faptului că scopul este de a asigura reglementarea concepţiilor moderne privind desfăşurarea procesului civil prin prisma asigurării celerităţii actului de justiţie, actul normativ aplicabil de astăzi nu este la adăpost total de critici.
Un exemplu în acest sens este cel privind procedura de citare/comunicare. Astfel, NCPC a reformat maniera de citare a părţilor şi de comunicare a înscrisurilor, în scopul eficientizării acestor proceduri. Cu toate acestea, în forma nou reglementată, procedura de citare este susceptibilă să dureze mai mult şi să implice mai multe subiecte pentru monitorizarea stadiului procedurii de citare/comunicare.
Din aceste considerente, efectul legal urmărit – eficientizarea procedurii de comunicare a actelor de procedură – nu va putea fi obţinut atâta timp cât, din punct de vedere logistic, economic şi al resurselor umane, nu este pregătită introducerea acestor dispoziţii.
Pe de altă parte, trebuie subliniat şi faptul că, prin intermediul noilor reglementări, se acordă o mai mare importanţă mecanismelor alternative de soluţionare a litigiilor, a căror utilizare va conduce la reducerea numărului de litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi, implicit, la accelerarea soluţionării cauzelor. Ne referim la elementele de noutate în materia obligaţiei judecătorilor de a le recomanda părţilor soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, prin mediere, la recunoaşterea incidenţei medierii asupra procedurii divorţului şi la extinderea sferei disputelor ce pot fi soluţionate prin arbitraj.
O altă critică adusă actului normativ priveşte instituirea obligaţiei informării despre mediere, măsură ce are drept scop degrevarea instanţelor de litigiile care se pot soluţiona prin acordul părţilor.
Pe scurt, principala critică adusă obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile este neconstituţionalitatea acestei măsuri, care încalcă dispoziţiile art. 21 al Constituţiei, respectiv <<Accesul liber la justiţie>>, alin.2: <<Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept>> şi alin. 4 <<Jurisdicţiile speciale şi administrative sunt facultative şi gratuite>>.
În sprijinul neconsitutionalitatii acestei dispoziţii legale se invocă exemplul Curţii Consitutionale a Italiei, care, în octombrie 2012, a declarat neconstituţională obligativitatea parcurgerii procedurii medierii, pe motivul restricţionării liberului acces la justiţie.
~ Cele mai importante modificări în Noul Cod de Procedură Civilă ~
Modificări de competenţă
Actul normativ ce intră astăzi în vigoare aduce schimbări majore în materia competenţei jurisdicţionale. Spre deosebire de actualul sistem procesual-civil, care conferă plenitudine de competenţă judecătoriilor, tribunalele devin instanţe cu plenitudine de competenţă pentru judecata în fond, de primă Instanţă. Astfel, în competenţa judecătoriilor va intra soluţionarea cauzelor de valoare mică şi/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvenţă în practică.
Curţile de apel au competenţa de a soluţiona, în principal, apelurile, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţă de recurs de drept comun, îndeplinindu-şi astfel şi rolul constituţional de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii la nivel naţional.
Citarea părţilor
Eficientizarea procedurii de citare şi comunicare a actelor de procedură – ale cărei disfuncţionalităţi au contribuit la tergiversarea soluţionării litigiilor – are loc prin suplimentarea modalităţilor tradiţionale de comunicare a actelor procedurale prin agenţi procedurali sau alţi salariaţi ai instanţei, ori prin poştă, devenind posibilă, la cererea părţii interesate şi pe cheltuiala acesteia, şi comunicarea prin executori judecătoreşti sau prin servicii de curierat rapid.
De asemenea, NCPC prevede, în mod expres, posibilitatea comunicării actelor de procedură prin telefax, poştă electronică sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.
Ca element de noutate legislativă, Codul instituie, ca modalitate alternativă şi voluntară, comunicarea actelor de procedură, îndeplinite ulterior sesizării instanţei, între avocaţi.
Căile de atac
Apelul reprezintă, în NCPC, singura cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, având ca obiect controlul judecăţii asupra fondului cauzei. Ca element de noutate, trebuie amintită mărirea duratei termenului de apel, ca regulă, de la 15 la 30 de zile, soluţie menită să asigure timpulnecesar întocmirii şi motivării corespunzătoare a cererii de apel.
Recursul este gândit că o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată, ca regulă, în cazurile în care legalitatea a fost înfrântă. Printre noutăţile aduse de noul cod la acest capitol, se numără:
♦ Nu este deschisă în cazul hotărârilor pronunţate în anumite categorii de litigii, ori cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv;
♦ Competenţa de soluţionare a recursului va reveni, ca regulă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
♦ Redactarea cererii de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului se realizează numai prin avocat sau consilier juridic. Soluţia normativă impune disciplina procesuale şi evitarea introducerii unor recursuri în mod abuziv sau informe;
♦ Reducerea numărului motivelor de exercitare a acestei căi extraordinare de atac – ce vizează exclusiv înfrângerea legalităţii, iar nu chestiuni de fapt ;
♦ Introducerea procedurii de filtrare a recursurilor, de natură să evite supraîncărcarea nejustificată a volumului de activitate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin formularea de recursuri vădit nefondate;
Şi în privinţa soluţiilor pronunţate în recurs sunt modificări de substanţă, în sensul că a fost eliminată soluţia modificării hotărârii recurate, în caz de admitere a recursului hotărârea urmând a fi casată, în tot sau în parte.
Asigurarea unei practici judiciare unitare
Codul a urmărit două coordonate fundamentale: amendarea dispoziţiilor privitoare la recursul în interesul legii şi consacrarea unui instrument procedural nou, şi anume sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept.
Hotărârea pronunţată în vederea dezlegării unei probleme de drept produce efecte în cauza în legătură cu care a fost pronunţată, fiind obligatorie deopotrivă şi pentru celelalte instanţe judecătoreşti, având astfel ca finalitate şi îndeplinirea funcţiei rezervate instituţiei recursului în interesul legii.
~ Intrarea în vigoare a NCPC, amânată de 3 ori ~
Noul Cod de Procedură Civilă a trecut prin mai multe amânări în decursul ultimului an, unul dintre motivele invocate de autorităţi fiind acela ca legea privind degrevarea instanţelor judecătoreşti nu a fost gata. Amintim că această lege, publicată recent în Monitorul Oficial, intră tot astăzi în vigoare.
Mai precis, în luna ianuarie 2012, Guvernul de la acea dată a propus Parlamentului data de 1 iunie 2012 pentru aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod de Procedură Civilă. Senatul a agreat această propunere, însă Camera Deputaţilor nu a fost de acord şi a decis că noul cod de procedură civilă se va aplica din 1 septembrie 2012, şi nu din 1 iunie 2012, cum a propus iniţial Guvernul.
Ulterior, în luna august 2012, Executivul a stabilit, prin ordonanţă de urgenţă, că intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă se va amâna până la 1 februarie 2013.
Tot prin OUG, Guvernul a decis, în 31 ianuarie 2013, să proroge din nou termenul, până la 15 februarie.
SURSĂ: avocatnet.ro
CABINET DE AVOCAT CRISTIAN IOAN 