Arhive pe etichete: noul cod civil
Noul Cod de Procedură Civilă intră astăzi în vigoare!
Noul Cod de Procedură Civilă, ce se va aplica începând de astăzi, aduce o serie de schimbări în mediul juridic autohton, obiectivele fiind de a elimina practica neunitară de la nivelul instanţelor, precum şi de a asigura soluţionarea cu rapiditate a cauzelor. Intrarea în vigoare a actului normativ a fost amânată de nenumărate ori de autorităţi, motivul invocat fiind lipsa fondurilor pentru impl
ementarea noului sistem la nivelul instanţelor din România.
După un an de zile de amânări, Noul Cod de Procedură Civilă intră astăzi în vigoare, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 68, din 31 ianuarie 2013.
Noul Cod aduce o serie de modificări în mediul juridic românesc, schimbări ce, potrivit unor precizări ale Ministerului Justiţiei din vara anului 2012, vor conduce la eliminarea practicii neunitare de la nivelul instanţelor, precum şi la accelerarea soluţionării cauzelor. Instituţia menţiona, de asemenea, că noile reglementări, aplicabile de astăzi, reprezintă expresia unui efort susţinut, desfăşurat pe parcursul mai multor ani, care a avut drept scop esenţial crearea în materia procesului civil a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.
„Noul cod urmăreşte să răspundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare decurgând din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, din cele statuate în jurisprudenţa CEDO”, mai arăta MJ la data respectivă.
Care au fost motivele elaborării unui nou cod?
NCPC a avut ca premisă tocmai deficienţele sistemului judiciar civil român constatate în rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene sau rezultând din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României. Concret, este vorba despre supraîncărcarea instanţelor, durata excesivă a procedurilor şi existenţa unei practici neunitare.
În acest context, s-a înţeles că este necesar ca un nou cod de procedură civilă să consacre, în mod expres şi în premieră pentru sistemul procesual-civil român, un ansamblu de reguli procedurale care să aibă ca finalitate un proces echitabil într-un termen optim şi previzibil.
~ Noul Cod de Procedură Civilă: Puncte tari şi puncte slabe ~
Noua reglementare este superioară vechiului Cod de Procedură Civilă prin definirea clară şi detaliată a principiilor procesului civil şi codificarea unor principii consacrate până la această dată doar în doctrină şi în jurisprudenţă.
Totuşi, în ciuda faptului că scopul este de a asigura reglementarea concepţiilor moderne privind desfăşurarea procesului civil prin prisma asigurării celerităţii actului de justiţie, actul normativ aplicabil de astăzi nu este la adăpost total de critici.
Un exemplu în acest sens este cel privind procedura de citare/comunicare. Astfel, NCPC a reformat maniera de citare a părţilor şi de comunicare a înscrisurilor, în scopul eficientizării acestor proceduri. Cu toate acestea, în forma nou reglementată, procedura de citare este susceptibilă să dureze mai mult şi să implice mai multe subiecte pentru monitorizarea stadiului procedurii de citare/comunicare.
Din aceste considerente, efectul legal urmărit – eficientizarea procedurii de comunicare a actelor de procedură – nu va putea fi obţinut atâta timp cât, din punct de vedere logistic, economic şi al resurselor umane, nu este pregătită introducerea acestor dispoziţii.
Pe de altă parte, trebuie subliniat şi faptul că, prin intermediul noilor reglementări, se acordă o mai mare importanţă mecanismelor alternative de soluţionare a litigiilor, a căror utilizare va conduce la reducerea numărului de litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi, implicit, la accelerarea soluţionării cauzelor. Ne referim la elementele de noutate în materia obligaţiei judecătorilor de a le recomanda părţilor soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, prin mediere, la recunoaşterea incidenţei medierii asupra procedurii divorţului şi la extinderea sferei disputelor ce pot fi soluţionate prin arbitraj.
O altă critică adusă actului normativ priveşte instituirea obligaţiei informării despre mediere, măsură ce are drept scop degrevarea instanţelor de litigiile care se pot soluţiona prin acordul părţilor.
Pe scurt, principala critică adusă obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile este neconstituţionalitatea acestei măsuri, care încalcă dispoziţiile art. 21 al Constituţiei, respectiv <<Accesul liber la justiţie>>, alin.2: <<Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept>> şi alin. 4 <<Jurisdicţiile speciale şi administrative sunt facultative şi gratuite>>.
În sprijinul neconsitutionalitatii acestei dispoziţii legale se invocă exemplul Curţii Consitutionale a Italiei, care, în octombrie 2012, a declarat neconstituţională obligativitatea parcurgerii procedurii medierii, pe motivul restricţionării liberului acces la justiţie.
~ Cele mai importante modificări în Noul Cod de Procedură Civilă ~
Modificări de competenţă
Actul normativ ce intră astăzi în vigoare aduce schimbări majore în materia competenţei jurisdicţionale. Spre deosebire de actualul sistem procesual-civil, care conferă plenitudine de competenţă judecătoriilor, tribunalele devin instanţe cu plenitudine de competenţă pentru judecata în fond, de primă Instanţă. Astfel, în competenţa judecătoriilor va intra soluţionarea cauzelor de valoare mică şi/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvenţă în practică.
Curţile de apel au competenţa de a soluţiona, în principal, apelurile, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţă de recurs de drept comun, îndeplinindu-şi astfel şi rolul constituţional de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii la nivel naţional.
Citarea părţilor
Eficientizarea procedurii de citare şi comunicare a actelor de procedură – ale cărei disfuncţionalităţi au contribuit la tergiversarea soluţionării litigiilor – are loc prin suplimentarea modalităţilor tradiţionale de comunicare a actelor procedurale prin agenţi procedurali sau alţi salariaţi ai instanţei, ori prin poştă, devenind posibilă, la cererea părţii interesate şi pe cheltuiala acesteia, şi comunicarea prin executori judecătoreşti sau prin servicii de curierat rapid.
De asemenea, NCPC prevede, în mod expres, posibilitatea comunicării actelor de procedură prin telefax, poştă electronică sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.
Ca element de noutate legislativă, Codul instituie, ca modalitate alternativă şi voluntară, comunicarea actelor de procedură, îndeplinite ulterior sesizării instanţei, între avocaţi.
Căile de atac
Apelul reprezintă, în NCPC, singura cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, având ca obiect controlul judecăţii asupra fondului cauzei. Ca element de noutate, trebuie amintită mărirea duratei termenului de apel, ca regulă, de la 15 la 30 de zile, soluţie menită să asigure timpulnecesar întocmirii şi motivării corespunzătoare a cererii de apel.
Recursul este gândit că o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată, ca regulă, în cazurile în care legalitatea a fost înfrântă. Printre noutăţile aduse de noul cod la acest capitol, se numără:
♦ Nu este deschisă în cazul hotărârilor pronunţate în anumite categorii de litigii, ori cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv;
♦ Competenţa de soluţionare a recursului va reveni, ca regulă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
♦ Redactarea cererii de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului se realizează numai prin avocat sau consilier juridic. Soluţia normativă impune disciplina procesuale şi evitarea introducerii unor recursuri în mod abuziv sau informe;
♦ Reducerea numărului motivelor de exercitare a acestei căi extraordinare de atac – ce vizează exclusiv înfrângerea legalităţii, iar nu chestiuni de fapt ;
♦ Introducerea procedurii de filtrare a recursurilor, de natură să evite supraîncărcarea nejustificată a volumului de activitate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin formularea de recursuri vădit nefondate;
Şi în privinţa soluţiilor pronunţate în recurs sunt modificări de substanţă, în sensul că a fost eliminată soluţia modificării hotărârii recurate, în caz de admitere a recursului hotărârea urmând a fi casată, în tot sau în parte.
Asigurarea unei practici judiciare unitare
Codul a urmărit două coordonate fundamentale: amendarea dispoziţiilor privitoare la recursul în interesul legii şi consacrarea unui instrument procedural nou, şi anume sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept.
Hotărârea pronunţată în vederea dezlegării unei probleme de drept produce efecte în cauza în legătură cu care a fost pronunţată, fiind obligatorie deopotrivă şi pentru celelalte instanţe judecătoreşti, având astfel ca finalitate şi îndeplinirea funcţiei rezervate instituţiei recursului în interesul legii.
~ Intrarea în vigoare a NCPC, amânată de 3 ori ~
Noul Cod de Procedură Civilă a trecut prin mai multe amânări în decursul ultimului an, unul dintre motivele invocate de autorităţi fiind acela ca legea privind degrevarea instanţelor judecătoreşti nu a fost gata. Amintim că această lege, publicată recent în Monitorul Oficial, intră tot astăzi în vigoare.
Mai precis, în luna ianuarie 2012, Guvernul de la acea dată a propus Parlamentului data de 1 iunie 2012 pentru aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod de Procedură Civilă. Senatul a agreat această propunere, însă Camera Deputaţilor nu a fost de acord şi a decis că noul cod de procedură civilă se va aplica din 1 septembrie 2012, şi nu din 1 iunie 2012, cum a propus iniţial Guvernul.
Ulterior, în luna august 2012, Executivul a stabilit, prin ordonanţă de urgenţă, că intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă se va amâna până la 1 februarie 2013.
Tot prin OUG, Guvernul a decis, în 31 ianuarie 2013, să proroge din nou termenul, până la 15 februarie.
SURSĂ: avocatnet.ro
Partajul in Noul Cod Civil
Partajul este reglementat prin Codul Civil în articolele 669-686;
Sub aspectul etapelor şi modalităţii concrete de realizare, partajul este reglementat în Cod
ul de procedură civilă.
Este operaţiunea juridică prin care se pune capăt proprietăţii comune. Proprietatea comună presupune că dreptul de proprietate privată are doi sau mai mulţi titulari. Proprietatea comună are următoarele forme:
– proprietatea pe cote-părţi (coproprietatea), care poate fi:
obişnuită
forţată;
proprietatea în devălmăşie (devălmăşia).
În cazul coproprietăţii, prin partaj, bunul său bunurile stăpânite în comun pe cote-părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi, fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv aspra unui anume bun sau părţi materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietăţii;
– în cazul încetării devălmăşiei (bunul său bunurile stăpânite în comun de mai multe persoane fără că vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate) se poate realiza partajul astfel încât asupra bunului său bunurilor va exista un drept de proprietate exclusiv;
– în cazul partajului de bunuri comune ale soţilor se aplică regulile speciale referitoare la efectele regimurilor matrimoniale, ale convenţiilor matrimoniale şi la efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soţi.
Când poate fi cerit partajul?
– de regulă partajul poate fi cerut oricând, cu excepţia situaţiei în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească;
– partajul poate fi suspendat prin convenţie încheiată în formă autentică şi supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, pentru o perioadă de maxim 5 ani;
– partajul poate fi suspendat şi prin hotărâre judecătorească pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave celorlalţi coproprietari;
Felurile partajului
– partajul poate fi convenţional (prin bună învoială) sau judiciar (prin hotărâre judecătorească);
– dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal;
– în cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată, partajul este posibil numai prin bună învoială;
– partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele;
– partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută;
Situaţii în care partajul este inadmisibil
– partajul este inadmisibil în cazul coproprietăţii forţate; cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune;
– partajul este inadmisibil în situaţia uzucaparii bunului de către unul dintre coproprietari;
Modalităţile de partaj sunt următoarele:
– în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar;
– atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
– vânzarea bunului şi distribuirea preţului: vânzarea bunului se face în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, iar distribuirea preţului către coproprietari se va realiza proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei;
Drepturile creditorilor
– creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului;
– creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor.
– creditorii nu pot, însă, să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces;
Efectele partajului
– dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate se naşte de la data stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
– în cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară;
– actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului;
– de regulă, între coproprietari există obligaţia de garanţie pentru evicţiune şi vicii ascunse, în limita cotelor-parti; coproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea faptei săvârşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de partaj.
SURSĂ: e-juridic.ro
CABINET DE AVOCAT CRISTIAN IOAN 