Arhive pe etichete: avocat

Stabilirea impozitului forfetar

Potrivit reprezentanţilor întreprinzătorilor mici şi mijlocii, amplasarea afacerii, vadul comercial şi indicele de sezonalitate vor fi câteva dintre criteriile analizate pentru stabilirea impozitului forfetar.impozit forfetar

“Consiliul pentru IMM-uri s-a întâlnit luni, 14 ianuarie, cu ministrul Maria Grapini, care ne-a prezentat că la introducerea impozitului forfetar se vor avea în vedere cinci elemente.

Unul dintre acesta este că se va introduce selectiv doar în anumite domenii, în special în servicii, unde există un grad redus de fiscalizare. Se are în vedere să se elimine situaţiile în care un hotel important din Bucureşti, cu un grad de ocupare de 80%, nu plăteşte impozit că nu declară profit.

Deci se va aplica mai ales unităţilor de turism, de cazare, unităţi de încălţăminte etc”, a declarat într-o conferinţă de presă Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR).

De asemenea, impozitul se va stabili pe baza unor criterii precum amplasarea, vadul comercial, indicele de sezonalitate şi capacitatea de a face afaceri.

SURSĂ: realitatea.net

Modificări la Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, privind antrepozitele fiscale

Ministerul Finanţelor Publice a supus dezbaterii publice un proiect de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodoloantrepozit fiscalgice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 – publicat în data de 10 ianuarie 2013, prin care sunt vizate aspectele referitoare la TVA la încasare şi accesul operatorilor economici la autorizarea antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.

Principalele elemente urmărite de proiectul de act normativ fac referire la Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată” din Normele metodologice şi Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale” din Normele metodologice.

1. Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată”

Având în vedere modificările aduse Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 care reglementează, între altele, sistemul TVA la încasare, prin Legea nr. 208/2012 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se impune corelarea în regim de urgenţă a legislaţiei secundare, respectiv a Normelor metodologice de aplicarea a Codului fiscal cu legislaţia primară.

De asemenea, în vederea aplicării unitare a prevederilor legale care reglementează sistemul TVA la încasare, se impune clarificarea situaţiilor în care, ulterior implementării sistemului TVA la încasare, beneficiarul nu menţionează pe documentul de plată facturile achitate, caz în care se aplică prevederile Codului civil cu privire la imputaţia legală a plăţii.

2. Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale”

Conform Notei de fundamentare a proiectului de hotărâre, modificările prevăzute în acest proiect, asigură compatibilitatea cu prevederile Codului fiscal în ceea ce priveşte noile reglementări în domeniul antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.

Astfel, normele de corelare prevăzute în acest proiect de act normativ se referă la:

* Precizarea grupelor de produse accizabile ce pot fi depozitate în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal de depozitare.

* Corelarea prevederilor privind reautorizarea antrepozitarilor după expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei.

* Precizarea volumului mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile ce trebuie îndeplinit pentru funcţionarea antrepozitelor fiscale de depozitare, respectiv:

– bere – 1.500 hl de produs;

– vinuri şi băuturi fermentate – 1.500 hl de produs;

– produse intermediare – 1.250 hl de produs;

– băuturi spirtoase – 250 hl de alcool pur;

– alcool etilic – 1.000 hl de alcool pur;

– băuturi alcoolice în general – 300 hl de alcool pur;

– ţigarete – o cantitate a cărei valoare la preţul de vânzare cu amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 euro;

– produse energetice – 3.500 tone;

– arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice – 15 hl de alcool pur.

Fac excepţie de la aceste limite: antrepozitele fiscale autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni de distribuţie a băuturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate destinate consumului sau vânzării la bordul navelor şi aeronavelor; antrepozitele fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării cu produse energetice a aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi ambarcaţiunilor; rezerva de stat şi de mobilizare.

* Stabilirea cuantumului garanţiei minime, ce trebuie constituită de antrepozitarii autorizaţi pentrudepozitarea produselor accizabile, respectiv 6% aplicat accizelor aferente volumului mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile, raportat la nivelul unui an. Prin această măsură s-a realizat corelarea nivelului minim al garanţiei cu condiţiile generale de funcţionare a antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.

* Precizarea cuantumului capitalului social minim subscris şi vărsat ce trebuie constituit de antrepozitarii autorizaţi pentru depozitarea produselor accizabile, respectiv:

– pentru depozitarea de bere – 10.000 lei;

– pentru depozitarea de vinuri – 2.000 lei;

– pentru depozitarea de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri – 50.000 lei;

– pentru depozitarea de produse intermediare – 100.000 lei;

– pentru depozitarea de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase – 100.000 lei;

– pentru depozitarea de arome alimentare – 5.000 lei;

– pentru depozitarea de tutun prelucrat – 500.000 lei;

– pentru depozitarea de produse energetice, exceptând depozitarea de produse energetice destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor, navelor şi ambarcaţiunilor, precum şi depozitarea de GPL – 500.000 lei;

– pentru depozitarea de produse energetice destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor, navelor şi ambarcaţiunilor – 20.000 lei;

– pentru depozitarea de GPL – 50.000 lei;

– pentru depozitarea exclusivă de biocombustibili şi biocarburanţi – 20.000 lei.

În vederea stabilirii cuantumurilor pentru capitalul social minim subscris şi vărsat, au fost luate în considerare natura produselor accizabile ce urmează a fi depozitate în antrepozitele fiscale, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile ce trebuie îndeplinit pentru funcţionarea antrepozitelor fiscale de depozitare, precum şi riscurile fiscale inerente activităţii de depozitare a produselor accizabile.

Principiul care a stat la baza stabilirii cuantumului minim al capitalului social subscris şi vărsat constă în necesitatea acoperirii riscului de neplată a accizelor aferente activităţii desfăşurate de un antrepozitar autorizat pe parcursul unei luni, ţinând cont că, prin instituirea garanţiei minime, se acoperă în proporţie 72% din accizele potenţiale (6% x 12 luni).

Nivelurile propuse pentru capitalul social minim subscris şi vărsat au fost dimensionate astfel încât cuantumul rezultat din însumarea acestora şi a garanţiei minime să acopere cel puţin 80% din valoarea accizelor potenţiale la nivelul unei luni.

Totodată, la stabilirea acestor cuantumuri au fost luate în considerare şi măsurile deja reglementate în legislaţia specifică în scopul preveniri eventualelor pagube la bugetul de stat, printre care:

– monitorizarea prin intermediul sistemului informatic EMCS a întregii activităţi desfăşurate în antrepozitul fiscal, precum şi a deplasărilor în regim suspensiv de accize;

– verificarea faptică de către autoritatea vamală a calităţii şi cantităţii produselor accizabile primite în regim suspensiv de către antrepozitarii autorizaţi;

– suspendarea activităţii desfăşurate de către antrepozitarul autorizat şi sigilarea utilajelor în cazul neplăţii accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal de plată;

– executarea garanţiei în situaţia în care antrepozitarul autorizat nu respectă obligaţiile legale privind plata accizelor sau înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante, de natura celor administrate de A.N.A.F., cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal până la momentul reîntregirii acesteia;

– revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal în cazul în care antrepozitarul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante, de natura celor administrate de A.N.A.F., cu mai mult de 60 de zile faţă de termenul legal de plată;

– livrarea, din antrepozitele fiscale, a produselor energetice de natura benzinelor, motorinelor, GPL, kerosenului şi păcurii, numai în baza documentului de plată care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii de produse energetice ce urmează a fi facturată.

* Acordarea posibilităţii stabilirii şi declarării preţurilor de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete, tuturor antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie şi depozitare de asemenea produse.

* Stabilirea posibilităţii de efectuare în antrepozitele fiscale de depozitare a operaţiunilor de aditivare a produselor energetice şi de amestec a acestora cu produse realizate din biomasă, precum şi amestecul în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi amestecurile dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali, în regim suspensiv de accize.

* Eliminarea prevederilor privind cota de piaţă în cazul antrepozitelor de producţie a ţigaretelor, ţinând cont de faptul că autorizarea antrepozitelor pentru depozitarea acestor produse nu mai este condiţionată de deţinerea unei cote de piaţă de 5%.

* Enumerarea informaţiilor ce trebuie conţinute în declaraţia pe propria răspundere privind capacitatea de depozitare.

* Corelarea prevederilor privind scutirile de la plata accizelor pentru produsele energetice destinate alimentării navelor cu noile modificări referitoare la antrepozitele fiscale pentru depozitare.

De asemenea, acest proiect are în vedere necesitatea adoptării unor măsuri cu scopul creşterii veniturilor colectate din accize prin reducerea evaziunii fiscale din sfera alcoolului etilic, potrivit angajamentelor asumate de România prin Scrisoarea de intenţie adresată instituţiilor financiare internaţionale.

Astfel, scutiri de la plata accizelor vor fi acordate prin restituire pentru utilizarea alcoolului etilic şi produselor alcoolice în următoarele situaţii:

– în procese de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;

– direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse.

SURSA: legestart.ro

Clauza de conştiinţă în cadrul contractului de muncă

Clauza de conştiinţă permite salariatului să refuze executarea unui ordin legal de serviciu, în temeiul diverselor opţiuni determinate de conştiinţa constiintasa, aduse la cunoştinţa angajatorului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă şi acceptate de angajator în mod conştient şi liber.

Raţiunile care stau la baza introducerii acestei clauze pot fi de natură religioasă, morală, politică, ştiinţifică, de politeţe etc.

Temeiul introducerii acestei clauze rezidă în legislaţia muncii şi în normele constituţionale, care prin art. 29 garantează libertatea conştiinţei.

Consecinţele prevederii unei clauze de conştiinţa în cadrul unui contract individual de muncă au repercusiuni în planul răspunderii disciplinare a salariatului, în sensul că acesta va putea refuza executarea unui ordin legal de serviciu, fără a suferi consecinţe disciplinare.

Din acest punct de vedere, clauză de conştiinţă este asimilată cu o cauză contractuală de neraspundere disciplinară a salariatului.

SURSĂ: infolegal.ro

Formularul ANAF 172 – instrucţiuni de completare

În Monitorul Oficial nr. 23 din 11 ianuarie 2013 a fost publicat Ordinul ANAF nr.anaf 8/2013 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului 172 “Declaraţie-inventar privind redevenţele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă şi din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 şi neachitate”.

Conform actului normativ, Formularul 172 se utilizează pentru declararea redevențelor restante rezultate din contractele de concesiune, arendă și din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă încheiate de Agenția Domeniilor Statului, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 și neachitate până la data depunerii declarației-inventar, în conformitate cu prevederile art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2012.

În situația în care formularul 172, depus de contribuabili, nu conține viza Agenției Domeniilor Statului, acesta nu va fi luat în considerare de organul fiscal competent.

Declarația-inventar privind redevențele restante rezultate din contractele de concesiune, arendă și din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 și neachitate, constituie titlu de creanță, potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și devine titlu executoriu în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația de plată în termen de 15 zile de la data împlinirii termenului dedepunere.

Termenul de depunere al formularului 172 este în data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a ordinului, respectiv 25 februarie 2013. Acesta se depune la organul fiscal în a cărui evidență fiscală contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe și contribuții.

În ceea ce priveşte modul de depunere a acestei declaraţii fiscale, formularul 172 se completează cu ajutorul programului de asistență, care poate fi descărcat de pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, sau poate fi distribuit, la cerere, de către unitățile fiscale.

Formularul editat, semnat și ștampilat conform legii va fi însoțit de formatul electronic al acestuia (suportul magnetic sau optic). În cazul în care plătitorul corectează declarația depusă inițial, declarația rectificativă se întocmește pe același model de formular, înscriind “X” în spațiul special prevăzut în acest scop.

Completarea formularului 172

* Secțiunea A.”Date de identificare a plătitorului” 

În caseta “Cod de identificare fiscală” se completează codul de identificare fiscală atribuit plătitorilor de redevență prevăzuți la art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2012.

În cazul în care plătitorul este înregistrat în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, în prima căsuță se înscrie prefixul RO.

În rubrica “Denumire” se înscriu, după caz, denumirea sau numele și prenumele plătitorului de redevență.

Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al plătitorului de redevență.

* Secțiunea B.”Date privind creanța” 

Sumele reprezentând redevențe restante, inclusiv obligațiile accesorii aferente acestora, datorate potrivit Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu modificările și completările ulterioare, aflate în sold la data de 15 noiembrie 2012 și neachitate până la data depunerii declarației-inventar, se declară conform instrucțiunilor următoare:

– nu sunt supuse declarației-inventar obligațiile incluse în titlurile executorii emise de Agenția Domeniilor Statului și neachitate până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2012.

– la Col. 1 “Natura obligației”, se va menționa natura obligației, respectiv debit, dobândă, penalitate/majorare de întârziere.

– la Col. 2 “Cuantum obligație existentă în sold la data de 15 noiembrie 2012 și neachitată”, se înscrie cuantumul total al obligațiilor existente în evidența Agenției Domeniilor Statului, aflat în sold la data de 15 noiembrie 2012 și neachitat la data depunerii declarației-inventar reprezentând redevențe restante rezultate din contractele de concesiune, arendă și din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă.

SURSA: legestart.ro

Recursul lui Aurel Frăţilă, românul suspectat de SUA pentru terorism, la instanţa supremă

Instanţa supremă ia în discuţie în 21 ianuarie contestaţia privind arestarea fostului angajat al MApN, Aurel Frăţilă, pentru care autorităţile americane au solicitat extrădarea către SUA, unde românul este cercetat pentru terorism.terorism

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a primit, marţi, de la Curtea de Apel Bucureşti, dosarul în care a decis extrădarea lui Aurel Fărţilă şi a dispus arestarea provizorie a acestuia în vederea predării lui către Statele Unite ale Americii.

Aurel Frăţilă (41 de ani) este acuzat că a comercializat în Iran echipamente pentru avioane, care pot fi montate şi pe aparate civile, dar şi militare. Astfel, Aurel Frăţilă a intrat în atenţia autorităţilor judiciare americane, care au cerut sprijinul autorităţilor de la Bucureşti, având în vedere afacerile derulate de român prin firmele sale.

În urma solicitării americane, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în 11 ianuarie, cererea de extrădare a românului.

„Admite cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii privind pe persoana extrădabilă Frăţilă Aurel. Dispune extrădarea numitului Frăţilă Aurel către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii. Ia act că persoana extrădabilă Frăţilă Aurel se prevalează de regula specialităţii. Dispune arestarea persoanei extrădabile Frăţilă Aurel în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 11.01.2013 până la data de 9.02.2013, inclusiv. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia”, se arată în minuta instanţei.

Frăţilă a făcut recurs la ICCJ.

Purtătorul de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii (SRI), Sorin Sava, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că acţiunea de extrădare în SUA a cetăţeanului român Aurel Frăţilă, fost angajat MApN, pentru comerţ cu produse militare în Iran, reprezintă „rezultatul cooperării româno-americane”.

„Această acţiune reprezintă rezultatul cooperării româno-americane, atât pe dimensiunea de informaţii, cât şi pe dimensiunea de aplicare a legii, privind DIICOT. Aurel Frăţilă a fost avut în atenţie de către SRI, pentru implicarea în intermedierea tranzacţionării prin firmele pe care le controla a unor produse duale către state aflate sub incidenţa unor restricţii internaţionale”, a afirmat oficialul SRI.

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au investigat afacerile lui Frăţilă, cu ajutorul SRI, documente şi probe fiind, în final, transmise autorităţilor judiciare ale SUA.

Ministerul Apărării precizează că Aurel Frăţilă a fost, după absolvirea Academiei Tehnice Militare, inginer pentru exploatare la o escadrilă de aviaţie, între 25 mai – 15 iunie 1996, dată la care a fost trecut în rezervă şi că pe durata activităţii în MApN nu a participat la misiuni în străinătate.

„Aurel A. Frăţilă a urmat cursurile Secţiei Aeronave a Academiei Tehnice Militare, din Bucureşti, în perioada 1990-1996, în anul 1993 acordându-i-se gradul de locotenent. După absolvire a fost repartizat la o escadrilă de aviaţie a Forţelor Aeriene ca inginer pentru exploatare, funcţie pe care a ocupat-o între 25 mai şi 15 iunie 1996, dată la care a fost trecut în rezervă”, se arată în precizarea transmisă marţi de MApN.

Purtătorul de cuvânt al MApN, Constantin Spânu, a precizat, pentru MEDIAFAX, că Aurel Frăţilă a fost trecut în rezervă după ce a fost declarat „inapt militar”.

Potrivit unui site care monitorizează capacităţile militare iraniene, www.iranwatch.org, generalul iranian Jamshid Ghassemi şi Frăţilă au fost inculpaţi în 17 octombrie 2006 pentru spălare de bani şi pentru conspiraţie în vederea exportului de articole incluse în catalogul produselor de război din SUA către Iran, via România, fără a avea licenţele de la Departamentul de Stat american.

Acelaşi site menţionează că cei doi au încercat să exporte către România giroscoape militare şi accelerometre pentru ghidarea rachetelor balistice, desinaţia finală fiind Iranul.

Jamshid Ghassemi a fost arestat în Bangkok în noiembrie 2006, dar a fost eliberat în septembrie 2008 după ce cererea SUA de extrădare a sa a fost respinsă. El este general al forţelor aeriene iraniene.

SURSA: mediafax

PROIECT LEGISLATIV-amânarea executării silite a datornicilor la creditele ipotecare!

O propunere legislativă a fost elaborată pentru amânarea executării silite a cetăţenilor datornici din locuinţele personale, pentru o perioadă de doi ani, potrivit informaţiilor postate pe blogcredit ipotecarul deputatului PSD Mihai Bogdan Diaconu, iniţiatorul documentului.

“Intenţia nu este de a încuraja neplata datoriilor, fie ele la credite sau la utilităţi, ci de a-i sprijini pe cei care nu reuşesc efectiv să îşi achite restanţele, oferindu-le posibilitatea să îşi revină. Aruncarea lor din locuinţe prin executare silită înseamnă sfârşitul şansei la normalitate. Vor trebui, desigur, stabilite nişte plafoane, în aşa fel încât această măsură să îi vizeze pe cei care sunt într-o situaţie socială delicată – şomeri, familii cu copii, persoane cu venituri mici”, menţionează deputatul în draftul proiectul de lege.

Potrivit situaţiei de la finele anului 2012, peste 100.000 de persoane se află în situaţia de risc de evacuare din locuinţe în urma contractării de credite şi a imposibilităţii de a achita ratele.

Situaţia se referă atât la creditele ipotecare, cât şi la restanţele contractate pentru alte tipuri de credite. O altă categorie de cetăţeni este ameninţată de evacuare din locuinţe din cauza neplăţii taxelor la utilităţi. Astfel, peste 100.000 de locuinţe din toată ţara pot fi executate silit de firmele de insolvenţă sau de firmele de recuperare pentru datorii la întreţinere de peste 10.000 de lei, adaugă iniţiatorul în expunerea de motive a proiectului legislativ.

În ceea ce priveşte impactul socio-economic al proiectului de act normativ, Mihai Bogdan Diaconu precizează că măsura de amânare a evacuării de locuinţe, timp de doi ani, va da posibilitatea familiilor afectate să-şi refacă situaţia financiară şi să revină la normalitate.Propunerea a fost lansată în dezbatere publică, urmând ca proiectul rezultat în urma consultării cu cetăţenii şi cu specialiştii din domeniu să fie depus la debutul sesiunii parlamentare.

“Din punct de vedere al bugetului de stat, mulţi din cei afectaţi de măsura evacuării vor ajunge să fie asistaţi social, ceea ce ar constitui o presiune extremă asupra bugetului asigurărilor sociale. Vor apărea, de asemenea, complicaţii de sănătate, de insecuritate, iar foarte mulţi români vor cădea într-un cerc vicios al falimentului personal din care nu vor mai avea cum ieşi. În plus, măsura evacuării se va dovedi păguboasă pe termen lung şi pentru creditori, bănci, firme de utilităţi sau firme de recuperare de vreme ce preţul locuinţelor va scădea constant din cauza suprasaturării pieţei, aşa încât datoriile vor fi recuperate doar parţial prin valorificarea locuinţelor recuperate în contul datoriilor”, precizează deputatul.

SURSA: agerpres

UE face concesii României și Bulgariei!

Decizia Consiliului Uniunii Europene 2012/794/UE din 7 decembrie 2012, publicată în JOUE L 349/55 autorizează Bulgaria și România să aplice măsurtaxa podi derogatorii de la art. 5 din Directiva 2006/112/CE (teritoriul statelor membre), în vederea corectei determinări a locului taxării:
– pentru lucrările de întreținere  și reparare a podului de frontieră peste fluviul Dunărea între Vidin (Bulgaria) și Calafat (România) și
– pentru perceperea taxei de trecere a podului.

Motivație:
Determinarea locului de prestare pentru lucrările de întreținere  și de reparații, precum  și pentru perceperea taxei de trecere ar depinde de stabilirea exactă a frontierei teritoriale deasupra fluviului Dunărea, lucru care, în practică, ar fi foarte dificil pentru persoanele impozabile vizate.

Dispoziție:
Pentru a determina locul tranzacțiilor impozabile în ceea ce privește întreținerea sau repararea podului de frontieră, frontiera teritorială este considerată ca fiind la mijlocul podului respectiv pentru furnizarea de mărfuri  și servicii, pentru achizițiile intracomunitare  și pentru importurile de mărfuri destinate întreținerii sau reparării podului (art. 2). 

Pentru a determina locul tranzacțiilor impozabile în ceea ce privește perceperea taxei de trecere, se consideră toată lungimea podului ca fiind parte a teritoriului statului membru în care începe o călătorie de tranzit (art. 3).

Decizia produce efecte de la data notificării celor două state membre și urmează a fi implementată în legislațiile naționale.

SURSA: juridice.ro

Norme privind competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr.  20 din data de 10 ianuarie 2013 a fost publicat Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1545/2012 privininspectied competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare, soluţionarea conflictului de competenţă şi delegarea competenţei.

Actul normativ aduce clarificări cu privire la competenţa generală şi cea teritorială de exercitare a inspecţiei economico-financiare, soluţionarea conflictului de competenţă, schimbarea competenţei şi delegarea de competenţă.

Competenţa generală
Inspecţia economico-financiară se exercită de către Direcţia generală de inspecţie economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi structurile teritoriale de inspecţie economico-financiară, potrivit competenţelor stabilite de prevederile legale.

Competenţa teritorială
Pentru exercitarea inspecţiei economico-financiare, competenţa revine acelui organ de inspecţie economico-financiară în a cărui raza teritorială se află domiciliul fiscal al operatorului economic.
Prin excepţie, pentru sediile secundare ale operatorului economic competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare revine şi organului de inspecţie economico-financiară în a cărui rază teritorială se află sediul acestora.

Conflictul de competenţă
Există conflict de competenţă când două sau mai multe organe de inspecţie economico-financiară se declară deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz, organul de inspecţie economico-financiară care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent continuă procedura în derulare şi solicită Direcţiei generale de inspecţie economico-financiară să hotărască asupra conflictului. Direcţia generală de inspecţie economico-financiară hotărăşte, de îndată, asupra conflictului, soluţia adoptată fiind comunicată organelor de inspecţie economico-financiară aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire.

Delegarea de competenţă
Structura de inspecţie economico-financiară care deţine competenţa de efectuare a inspecţiei economico-financiare poate să o delege altui organ de inspecţie economico-financiară, la solicitarea motivată a acestuia şi cu avizul Direcţiei generale de inspecţie economico-financiară.

Schimbarea competenţei
În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal al operatorului economic, potrivit legii, competenţa teritorială trece la noul organ de inspecţie economico-financiară de la data schimbării domiciliului fiscal, în condiţiile legii.
În situaţia în care se află în curs de derulare o acţiune de inspecţie economico-financiară, organul de inspecţie economico-financiară care a iniţiat acţiunea este competent să o finalizeze.

SURSĂ: infolegal.ro

Un stat membru UE poate sancționa șederea ilegală a unui imigrant cu pedeapsa amenzii, care poate fi înlocuită cu măsura expulzării

imigrantDirectiva privind returnarea imigranţilor aflaţi în situaţie de şedere ilegală nu se opune ca un stat membru să sancţioneze şederea ilegală cu pedeapsa amenzii care poate, în anumite condiţii, să fie înlocuită cu masura expulzării

În schimb, această directivă se opune ca un stat membru să sancţioneze şederea ilegală cu masura domiciliului forţat, atunci când nu se garantează că această sancţiune trebuie să înceteze în momentul în care este posibil transferul fizic al persoanei interesate în afara statului membru în cauză

Directiva privind returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală („Directiva returnare„) stabileşte standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru îndepărtarea de pe teritoriul acestora a resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală.

Potrivit reglementării italiene, şederea ilegală poate fi sancţionată cu o amendă care, în anumite condiţii, poate fi înlocuită cu expulzarea sau cu domiciliul forţat.

Md Sagor, care declară că s-a născut în Bangladesh, este vânzător ambulant, neavând domiciliul stabil în Italia. Întrucât nu avea permis de şedere, el a fost trimis în judecată, în 2010, în faţa Tribunalului din Rovigo (Tribunale di Rovigo, Italia) pentru infracţiunea de şedere ilegală.

Nutrind îndoieli în ceea ce priveşte compatibilitatea reglementării italiene cu dreptul Uniunii, instanţa italiană solicită Curţii de Justiţie dacă Directiva returnare se opune unei astfel de reglementări naţionale.

În hotărârea sa Curtea aminteşte cu titlu introductiv că Directiva returnare nu are ca obiect armonizarea integrală a normelor din statele membre privind şederea străinilor şi, în consecinţă, nu se opune posibilităţii că dreptul unui stat membru să califice şederea ilegală drept infracţiune şi să prevadă sancţiuni penale pentru a descuraja şi reprima săvârşirea unei astfel de infractiuni2. Cu toate acestea, dreptul naţional nu trebuie să aducă atingere aplicării standardelor şi procedurilor comune stabilite prin directivă şi, astfel, să o lipsească pe aceasta de efectul său util.

Curtea confirmă, mai întâi, jurisprudenţa sa potrivit căreia s-ar aduce atingere Directivei returnare dacă, după ce a constatat şederea ilegală a resortisantului unei ţări terţe, statul membru în cauză ar efectua înainte de executarea deciziei de returnare, măsuri de urmărire penală care ar putea conduce la o pedeapsă cu închisoarea în cursul procedurii de returnare, ceea ce ar risca să întârzie indepartarea3.

Curtea arată apoi că măsurile de returnare nu sunt întârziate sau împiedicate de o urmărire penală precum cea iniţiată împotriva domnului Sagor, dat fiind că reglementarea naţională în cauză permite ca returnarea să fie realizată independent de urmărirea penală şi fără a fi necesar ca aceasta să fie finalizată. Nici aplicarea unei amenzi nu este de natură să împiedice punerea în aplicare a procedurii de returnare.

De asemenea, nu este contrară directivei posibilitatea oferită instanţei penale de a înlocui amenda cu sancţiunea expulzării, însoţită de interdicţia de intrare pe teritoriul italian, în cazurile în care este posibilă realizarea imediată a returnării persoanei interesate.

Astfel, directiva permite statelor membre, pe baza examinării individuale a situaţiei persoanei interesate, să impună expulzarea, fără a acorda un termen pentru plecarea voluntară, atunci când există riscul ca aceasta să fugă pentru a se sustrage de la procedura de returnare.

Curtea aminteşte, în sfârşit, că statele membre sunt obligate, ca urmare a obligaţiei de loialitate şi a cerinţelor de eficacitate prevăzute în directivă, să efectueze îndepărtarea în cel mai scurt termen . Or, atunci când o amendă este înlocuită cu masura domiciliului forţat, Curtea constată că aceasta din urmă, aplicată în cursul procedurii de returnare, nu contribuie la realizarea transferului fizic în afara statului membru în cauză al resortisantului unei ţări terţe aflat în situaţie de şedere ilegală. Dimpotrivă, domiciliul forţat poate să întârzie şi să împiedice măsurile de conducere la frontieră sau de returnare forţată pe calea aerului.

Curtea consideră, aşadar, că Directiva returnare se opune unei reglementări naţionale care permite reprimarea şederii ilegale a resortisanţilor ţărilor terţe cu sancţiunea domiciliului forţat, fără a garanta că executarea acesteia trebuie să înceteze în momentul în care este posibil transportul fizic al persoanei interesate în afara statului membru în cauză.

Revine instanţei italiene sarcina să examineze dacă, în reglementarea naţională, există o dispoziţie care să asigure prevalenţa îndepărtării în raport cu executarea sancţiunii domiciliului forţat.

1 : Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (JO L 348, p.98).
2 : Hotărârea Curţii din 6 decembrie 2011, Achughbabian (C-329/11); a se vedea de asemenea CP nr. 133/11.
3 : Hotărârea Curţii din 28 aprilie 2011, El Dridi (C-61/11 PPU); a se vedea de asemenea CP nr. 40/11.

SURSĂ: euroavocatura.ro

Guvernul a adoptat ordonanţa care stabileşte că autorităţile locale decid indexarea taxelor

Guvernul a adoptat ordonanţa care stabileşte că indexarea taxelor locale este la latitudinea autorităţilor locale şi nu reprezintă o obligaţie impusă de la nivel central, în contextul în care multe administraţii au decis deja majorarea taxelor invocând tocmai decizia de anul trecut a Guvernului.

Ordonanţa a fost adoptată în şedinţa de miercuri a Executivului şi va fi publicată tot miercuri taxe localeîn Monitorul Oficial, conform declaraţiilor anterioare ale premierului Victor Ponta.

Ministrul Administraţiei Publice, vicepremierul Liviu Dragnea, a precizat că documentul aprobat de Guvern prevede că „pentru anul 2013” autorităţile locale pot adopta hotărâri privind reducerea nivelurilor valorilor impozabile, impozitelor, taxelor locale şi amenzilor prevăzute în hotărârea de guvern aprobată în 2012, „cel mult până la nivelurile prevăzute prin hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale respective, adoptate de către acestea pentru anul 2012”.

Aceste hotărâri pot fi adoptate în termen de cel mult 20 zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei, iar sumele achitate de contribuabili peste nivelurile impozitelor şi taxelor locale aprobate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative se compensează cu obligaţii de plată către bugetele locale, cu termene de plată viitoare sau se restituie la cerere.

Ordonanţa a fost aprobată astfel într-o formă modificată comparativ cu varianta avansată la sfârşitul anului trecut, prezentată public tot miercuri pe site-ul Ministerului Finanţelor.

În varianta iniţială, ordonanţa stabilea că în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează o dată la trei ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare, iar autorităţile locale hotărăsc cu privire la aplicarea indexării.

Modificarea ordonanţei este explicată de Guvern prin observaţiile formulate în timpul consultărilor de către ministerele iniţiatoare şi avizatoare.

În luna decembrie 2012, Guvernul a emis o hotărâre conform căreia nivelul taxelor locale prevăzute în grilă creşte în 2013 cu 16,05% ca urmare a indexării cu rata inflaţiei pe ultimii trei ani, precizând că, faţă de suma rezultată, autorităţile locale pot decide o creştere sau o scădere într-o marjă de 20%.

SURSA: mediafax

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe