Arhive pe etichete: avocat bucuresti

Actul normativ privind scumpirea gazelor naturale a fost publicat în Monitotul Oficial

Actul normativ pentru majorarea preţurilor finale reglementate la gazele naturale cu 5% de la 1 februarie 2013 pentru clienţii noncasnici a fost publicat în Monitorul Oficial al Româgazeniei.

Documentul prevede etapele de majorare în perioada 2013-2014 şi creşterile estimative ale preţurilor finale reglementate la clienţii casnici şi noncasnici de gaze naturale în corelare cu procentele previzionate în cuprinsul Memorandumului cu tema Calendar de eliminare a preţurilor reglementate la gaze naturale, aprobat de către Guvern în iunie 2012.

Preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă curentă pentru furnizorii care asigură în mod direct acoperirea consumului pe piaţa reglementată de gaze naturale se cifrează la 49 lei/MWh pentru non-casnici şi la 45,71 lei/MWh pentru clienţi casnici, de la 1 februarie 2013. Până la finalul anului 2014, preţul va ajunge la 119 lei/MWh pentru non-casnici şi 54 lei/MWh pentru casnici.

Majorarea preţurilor de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru furnizorii care asigură în mod direct acoperirea consumului pe piaţa reglementată de gaze naturale este în conformitate cu nivelul preţurilor din calendarul asumat prin acordurile încheiate cu organismele internaţionale.

SURSA: agerpres

Normele de venit pentru impozitarea persoanelor fizice din agricultură au fost publicate în Monitorul Oficial

Normele de venit pentru impozitul care va fi aplicat persoanelor fizice din agricultură de la 1 februarie au fost publicate miercuri în Monitorul Oficial, perioada impozabilă fiind până la 31 decnorma de venitembrie 2013.

Conform Ordonanţei de urgenţă de modificare a Codului Fiscal, adoptată miercuri de Guvern, nivelul normei de venit a fost stabilit pe fiecare cultură vegetală în parte pentru o suprafaţă mai mare de două hectare, iar în sectorul creşterii animalelor, nivelul normei este în funcţie de specie şi de numărul de animale deţinute. Normele de venit au fost stabilite pe unitatea de suprafaţă (hectar)/cap de animal sau familie de albine. De asemenea, actul normativ precizează şi care sunt limitele neimpozabile în funcţie de suprafeţele agricole sau de numărul de animale deţinute.

Astfel, în cultura vegetală, la cereale, norma de venit pentru o suprafaţă mai mare de două hectare este de 449 de lei, pe unitatea de suprafaţă, la plante oleaginoase de 458 de lei, la cartof de 3.488 lei, sfecla de zahăr – 697 de lei.

În cazul tutunului, norma de venit a fost stabilită la 1.060 lei, pentru o suprafaţă mai mare de un hectar.

Conform actului normativ, la legumele de câmp, limita neimpozabilă este de 0,5 hectare, iar pentru ce depăşeşte această suprafaţă, norma de venit este de 4.001 lei. Legumele în spaţii protejate au o normă de venit de 8.033 lei pentru suprafeţele ce depăşesc 0,2 hectare.

În ceea ce priveşte pomii şi viile pe rod, impozitul se va aplica la o suprafaţă mai mare de 1,5 hectare, respectiv 0,5 hectare, iar normele de venit au fost stabilite la 4.709 lei şi 1.385 de lei pe unitatea de suprafaţă. Limita neimpozabilă la aceste culturi este sub 1,5 hectare (pomi fructiferi) şi de sub 0,5 hectare la vii.

Pentru flori şi plantele ornamentale norma de venit a fost stabilită la 11.773 lei pentru o suprafaţă mai mare de 0,3 hectare.

În sectorul de creştere a animalelor, limita neimpozabilă la bovine (vaci şi bivoliţe) este de două capete, iar pentru ceea ce depăşeşte acest număr norma de venit a fost stabilită la 453 de lei pe cap de animal. La ovine şi caprine, nu sunt impozitate persoanele fizice care deţin până în 10 capete, iar între 10 şi 50 de capete, norma de venit este de 23 lei. Pentru mai mult de 50 de capete norma este de 65 de lei. La porcii pentru îngrăşat, limita neimpozabilă este de şase capete, iar între şase şi zece capete a fost stabilită o normă de venit de 56 de lei, peste 10 capete fiind de 177 de lei. La păsări de curte norma de venit este de 3 lei pentru un număr între 100 şi 500 de capete şi de 2 lei dacă pentru ceea ce depăşeşte 500 de capete. Nu se impozitează persoanele fizice care deţin până în 100 de păsări de curte. La familiile de albine, se impozitează cei care deţin între 50 şi 100 de familii, norma de venit stabilită fiind de 70 de lei, iar peste 100 de familii de 98 de lei. Limita neimpozabilă este până la 50 de familii de albine.

Conform actului normativ, începând cu anul fiscal 2014, normele de venit se stabilesc de către direcţiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi se aprobă de direcţiile generale ale finanţelor publice, acestea fiind calculate în funcţie de venitul brut obţinut de agricultori din activităţile agricole din care se scad cheltuielile.

Veniturile din activităţi agricole cuprind veniturile obţinute individual sau într-o formă de asociere din cultivarea produselor agricole vegetale, exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea şi din creşterea şi exploatare animalelor inclusiv din valorificarea produselor de origine animală în stare naturală.

Fermierii care plăteau impozitele prin sistemul de contabilitate în partidă simplă vor fi impozitaţi după modificările Codului fiscal numai pe baza normelor anuale de venit. Impozitul de 16% se va aplica normelor de venit, 5,5 procente din sumele colectate din impozitare urmând să ajungă la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate. Agricultorii, persoane fizice, vor plăti impozitul după ce încasează banii din producţie, în două tranşe, pe 25 octombrie şi pe 15 decembrie.

Guvernul a decis modificarea impozitarea în agricultura prin utilizarea mai largă a normelor de venit, în vederea lărgirii bazei de impozitare.

SURSA: agerpres

Partajul in Noul Cod Civil

Partajul este reglementat prin Codul Civil în articolele 669-686;

Sub aspectul etapelor şi modalităţii concrete de realizare, partajul este reglementat în Codpartajul de procedură civilă.

Este operaţiunea juridică prin care se pune capăt proprietăţii comune. Proprietatea comună presupune că dreptul de proprietate privată are doi sau mai mulţi titulari. Proprietatea comună are următoarele forme:
– proprietatea pe cote-părţi (coproprietatea), care poate fi:
obişnuită

forţată;

proprietatea în devălmăşie (devălmăşia).

În cazul coproprietăţii, prin partaj, bunul său bunurile stăpânite în comun pe cote-părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi, fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv aspra unui anume bun sau părţi materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietăţii;
– în cazul încetării devălmăşiei (bunul său bunurile stăpânite în comun de mai multe persoane fără că vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate) se poate realiza partajul astfel încât asupra bunului său bunurilor va exista un drept de proprietate exclusiv;
– în cazul partajului de bunuri comune ale soţilor se aplică regulile speciale referitoare la efectele regimurilor matrimoniale, ale convenţiilor matrimoniale şi la efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soţi.

Când poate fi cerit partajul?

– de regulă partajul poate fi cerut oricând, cu excepţia situaţiei în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească;
– partajul poate fi suspendat prin convenţie încheiată în formă autentică şi supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, pentru o perioadă de maxim 5 ani;
– partajul poate fi suspendat şi prin hotărâre judecătorească pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave celorlalţi coproprietari;

Felurile partajului

– partajul poate fi convenţional (prin bună învoială) sau judiciar (prin hotărâre judecătorească);
– dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal;
– în cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată, partajul este posibil numai prin bună învoială;
– partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele;
– partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută;

Situaţii în care partajul este inadmisibil

– partajul este inadmisibil în cazul coproprietăţii forţate; cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune;
– partajul este inadmisibil în situaţia uzucaparii bunului de către unul dintre coproprietari;

Modalităţile de partaj sunt următoarele:

– în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar;
– atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
– vânzarea bunului şi distribuirea preţului: vânzarea bunului se face în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, iar distribuirea preţului către coproprietari se va realiza proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei;

Drepturile creditorilor

– creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului;
– creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor.
– creditorii nu pot, însă, să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces;

Efectele partajului

– dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate se naşte de la data stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
– în cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară;
– actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului;
– de regulă, între coproprietari există obligaţia de garanţie pentru evicţiune şi vicii ascunse, în limita cotelor-parti; coproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea faptei săvârşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de partaj.

SURSĂ: e-juridic.ro

Guvernul acordă ajutoare umanitare de urgență

Conform Monitorul Oficial, Partea I, nr. 38 si 39 – 17 ianuarie 2013 Guvernul României a adoptat o Hotărâre cu privire la aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor produse şi acordacombustibilrea lor ca ajutoare umanitare interne de urgenţă, cu titlu gratuit, pentru populaţia din judeţele Botoşani, Neamţ şi Vaslui.

Conform acestei Hotărârii se acordă cu titlu gratuit, ca ajutoare umanitare de urgență, 60 de tone de motorină în sprijinul populației din județele Botoșani (20 de tone), Neamț (20 de tone) și Vaslui (20 de tone). Aceste ajutoare vor fi scoase din rezervele de stat, încadrându-se în suma totală de 420 mii lei.
În acelaşi timp, prin Hotărârea menționată, se aprobă reîntregirea stocului rezervei de stat, în anul 2013, cu cantitatea de 480 de tone de motorină, finanțarea (2.200 mii lei) fiind asigurată din veniturile proprii ale Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale.

Rezervele statului au fost folosite și în anul 2010, când guvernul a acordat un ajutor important Ministerului Apărării Naționale. Acea măsură a fost luată în vederea contracarării efectelor crizei economice.

Avocat Cristian Ioan

Informarea cu privire la mediere în cauzele de divorț

În cauzele de divorţ, soţul invitat la mediere nu va mai putea refuza invitaţia deoarece riscă să-i fie respinsă cererea de divorţ, fie că este depusă ca acţiune principală, fie reconvenţională.
mediere divort
Efectele informării în cauzele de divorţ

Potrivit recentelor modificări legislative, soţii sunt obligaţi să participe, în prealabil, la o şedinţă de informare cu privire la mediere. Dacă unul din soţi nu participă la informare sau refuză invitaţia din partea celuilalt soţ, va fi sancţionat prin respingerea cererii sale ca inadmisibilă.

Potrivit OUG 90/2012, în procesele de divorţ ce au fost declanşate după 21 decembrie 2012 părţile vor fi obligate să facă dovada participării la şedinţa de informare cu privire la mediere, dacă au termen începând cu 1 februarie 2013 (ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera Parlamentului competenţa să fie sesizată,  dovada participării la şedinţa de informare trebuie depusă în toate dosarele declanşate după data de 21 decembrie 2012 – data publicării în Monitorul Oficial:  M.Of. nr. 878/21 dec. 2012).

De regulă, dovada participării la informare se face prin depunerea ei la dosar, odată cu acţiunea sau până la primul termen stabilit de instanţă. În caz contrar, instanţa va aplica sancţiunile impuse de lege: inadmisibilitatea acţiunii pentru reclamant şi amendă pentru pârât. Dacă informarea nu se realizează până la acest prim termen, instanţa va stabili un nou termen în care părţile să poată participa la şedinţa de informare.

În cauzele de divorţ, cunoscut fiind faptul că şi pârâtul poate depune o cerere reconvenţională, va avea aceeaşi obligaţie de informare cu privire la mediere pentru a nu risca respingerea cererii ca inadmisibilă. Dacă soţul pârât va face dovada informării, cererea lui (reconvenţională) nu va fi respinsă şi, ca atare, chiar dacă acţiunea soţului reclamant va fi respinsă ca inadmisibilă, procesul va putea continua însă fără să se ţină cont de acţiunea soţului care a declanşat divorţul. În ipoteza în care nici pârâtul nu va putea face dovada informării până la termenul stabilit de instanţă, atunci şi cererea acestuia va fi respinsă ca inadmisibilă, iar divorţul nu va putea fi soluţionat.

Prin urmare, în cazurile de divorţ, ambii soţi trebuie să participe, în mod obligatoriu, la şedinţa de informare, cu excepţia situaţiilor în care soţul pârât se apără numai prin întâmpinare (cazuri mult mai rar întâlnite în practică).

În ceea ce priveşte dovada informării, dată fiind procedura specială de divorţ, documentul ce va fi eliberat de mediator în urma participării soţilor la şedinţa de informare este certificatul de informare, dacă ambii soţi vor fi informaţi. Important de subliniat este faptul că soţii nu sunt obligaţi să participe împreună la şedinţa de informare însă este de preferat să aleagă acelaşi mediator, pentru a economisi timp şi pentru a nu întâmpina dificultăţi la eliberarea certificatului de informare. De regulă, potrivit practicii, unul din soţi ia iniţiativa declanşării acţiunii de divorţ. Aşa cum a fost prezentat mai sus, acesta va trebui ca, odată cu cererea de divorţ, să depună şi dovada participării la şedinţa de informare. Pentru a nu da prilej instanţei de amânare a dosarului, stabilind un termen suplimentar pentru şedinţa de informare, soţul reclamant va putea solicita mediatorului să transmită Invitaţia celuilalt soţ. Dacă soţul invitat refuză ori nu răspunde invitaţiei sau nu se prezintă la data stabilită de comun acord cu mediatorul, se va elibera un proces-verbal prin care mediatorul va informa instanţa cu privire la demersurile făcute de soţul reclamant. Într-o astfel de ipoteză, instanţa va respinge cererea reconvenţională introdusă de soţul pârât ca inadmisibilă, fără a mai stabili alt termen şi a da posibilitatea acestuia de a se informa.

În procesele de divorţ, pe lângă desfacerea căsătoriei, sunt supuse soluţionării instanţei şi cererile accesorii precum:
b) partajul de bunuri comune;
c) exerciţiul drepturilor părinteşti;
d) stabilirea domiciliului copiilor;
e) contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;
f) orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

Poptrivit legii, dacă soluţionarea acestora se va face pe cale separată, va fi necesară participarea la o şedinţă de informare distinctă, pentru fiecare dosar în parte. Cu alte cuvinte, în fiecare din aceste dosare, dacă au fost introduse pe cale separată, părţile sunt obligate să participe la o şedinţă de informare ce are drept obiect litigiul declanşat, dovada participării la informare fiind distinctă de cea pentru desfacerea căsătoriei.

Diferită va fi situaţia în care părţile participă la şedinţa de informare înainte de a fi disjunsă cauza.
Spre exemplu, ulterior divorţului, dacă se va introduce o acţiune separată de partaj cu privire la bunurile comune, reclamantul, odată cu depunerea acţiunii, va trebui să depună şi documentul ce face dovada participării la şedinţa de informare. Dacă cererea de partaj a fost depusă odată cu cererea de divorţ şi dosarul a fost disjuns ulterior iar în dosarul de divorţ a fost depusă dovada informării, în acest caz nu se mai impune că părţile saparticipe la o nouă şedinţă de informare.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu ordonanţele preşedinţiale care se introduc odată cu cererea de divorţ, în multe situaţii în care soţii nu sunt în relaţii de colaborare, ce au ca obiect neînţelegerile dintre părinţi referitoare la domiciliul minorilor sau exercitarea drepturilor părinteşti. Este posibil ca în termenele scurte date de instanţă, să li se ceară părinţilor să se adreseze unui mediator pentru informare, legea nefăcând nicio diferenţiere între procesele de fond şi cele urgente. Totuşi, fiind proceduri urgente şi speciale, instanţa nu va putea stabili un alt termen numai pentru parcurgerea şedinţei de informare. De asemenea, în dosarele de ordonanţă preşedinţială sancţiunea inadmisibilităţii nu va putea fi aplicată pentru neparticiparea la şedinţa de informare. În acest caz instanţa va putea sancţiona părţile cu amendă. Importante de analizat sunt cauzele de divorţ prin acordul soţilor. În aceste cauze, soţii fiind de acord cu desfacerea căsătoriei (probabil cu privire şi la cererile accesorii), am putea presupune că părţile nu mai au nevoie de procedura de mediere, ele fiind deja înţelese.

Este posibil ca aceasta să fie situaţia în multe cazuri însă participarea la o şedinţă de informare cu privire la mediere se justifică prin faptul că soţii vor analiza beneficiile medierii în cazul lor concret, beneficii importante şi greu de neglijat.

Dispoziţiile legii stabilesc obligativitatea participării la şedinţa de informare în cauzele de divorţ, fără nicio excepţie. Cu alte cuvinte, cererea de divorţ a soţilor va trebui însoţită de dovada participării la şedinţa de informare, pentru a nu risca respingerea cererii ca inadmisibilă.

În practca, acestea vor fi probabil puţinele situaţii în care părţile se prezintă împreună la şedinţa de informare cu privire la mediere.

SURSĂ: juridice.ro

Obținerea certificatului de conformitate pentru transportul mărfurilor periculoase

În Monitorul Oficial nr. 26 din 12 ianuarie 2013 a fost publicat Ordinul nr. 2737/20marfuri periculoase12 al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pentru aprobarea Procedurii privind desemnarea organismelor care realizează emiterea certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase.

În cadrul actului normativ se arată:

Dispoziţii generale

Prezenta procedură stabileşte cerinţele pentru desemnarea organismelor care realizează emiterea certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase, denumit în continuare ADR, precum şi inspecţia pentru certificarea în scopul menţinerii conformităţii în exploatare a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase, denumite în continuare organisme.

Poate fi desemnat organism orice persoană juridică cu sediul în România, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care dovedeşte că poate realiza sarcini specifice privind evaluarea conformităţii şi inspecţia suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase.

Suprastructurile specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase menţionate la pct. 1 sunt:

suprastructuri tip cisternă: cisterne fixe, cisterne mobile, cisterne demontabile, containere-cisterna;
suprastructuri tip Ex pentru transportul mărfurilor periculoase explozive;
suprastructuri tip vrac;
suprastructuri tip stelaj, fixe sau demontabile, pentru transportul ambalajelor în colete.

Documente solicitate organismelor

Cererea de desemnare se completează de către organism şi se transmite Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri – Direcţia politici industriale, denumit în continuare MECMA–DPI. Cererea trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie;
certificatul de acreditare conform referenţialului de acreditare pentru organisme de evaluare a conformităţii sau de inspecţie, după caz, emis de organismul naţional de acreditare prevăzut la pct. 14.2, în copie;
asigurarea de răspundere civilă, în copie, pentru cazul în care răspunderea nu revine statului prin lege;
prezentarea activităţii organismului, din care să rezulte experienţa şi abilităţile acestuia în domeniu, precum şi organigrama organismului;
lista personalului implicat în activitatea de emitere a certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform ADR, precum şi de inspecţie a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi documente din care să rezulte experienţa şi expertiza personalului;
procedurile elaborate privind emiterea certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform ADR, precum şi efectuarea inspecţiilor pentru certificarea în scopul menţinerii conformităţii în exploatare a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase, pe care le aplică.

Se precizează cerinţele ADR şi ale normelor conexe în baza cărora se execută procedurile, astfel:

– tipurile de inspecţii;
– operaţiile ce urmează să se efectueze în cadrul fiecărui tip de inspecţie;
– capitolele, subcapitolele, alineatele (conform ADR) şi punctele, subpunctele şi alineatele (conform normelor conexe);

raportul întocmit de către organismul naţional de acreditare referitor la procedura privind evaluarea în vederea emiterii certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform ADR, precum şi procedura de inspecţie documentată şi aplicată de către solicitant şi la sistemul de management al calităţii, având în vedere cerinţele din legislaţia relevantă pentru care se solicită desemnarea;
contractul de subcontractare încheiat pentru subcontractarea unor activităţi în legătură cu sarcinile pentru care se solicită desemnarea, în copie, dacă este cazul;
modalitatea de atestare a unităţilor ce execută lucrări pentru inspecţiile tehnice (probe, teste, reglaje, remedieri, reparaţii), din care să rezulte că au personal specializat şi dotări pentru realizarea activităţilor respective;
o declaraţie scrisă prin care solicitantul este de acord ca organismul naţional de acreditare să pună la dispoziţia MECMA–DPI, la cerere, documente şi informaţii în legătură cu acreditarea sa.

SURSĂ: infolegal.ro

Noul permis european de conducere intră în vigoare de sâmbătă

Toate noile permise de conducere eliberate în UE începând de sâmbătă vor arăta ca un ‘card de credit’ din plastic, având un format european standard şi elemente de securitate mai bune, şi va înlocui treptat cele peste 100 de modele diferite utilizate în prezent de peste 300 de milioane de şoferi în întreaga Uniune.permis auto

Acţiunea face parte dintr-un pachet mai amplu de măsuri – respectiv cea de a treia Directivă UE privind permisele de conducere – care intră în vigoare şi care sunt concepute pentru a ameliora libera circulaţie, a combate frauda şi a îmbunătăţi siguranţa rutieră pe întreg teritoriul UE.

‘Poliţia rutieră din Europa trebuie să recunoască în prezent peste 100 de tipuri diferite de permise de conducere din hârtie şi plastic. Fotografiile de identitate pot fi depăşite, categoriile pentru care conducătorul auto are permis pot fi neclare, iar documentul poate fi uşor de falsificat. Permisele de conducere contrafăcute reprezintă o invitaţie la crimă, motiv pentru care avem nevoie de permise care sunt uşor de citit, uşor de înţeles şi foarte greu de falsificat’, a declarat vineri la Bruxelles, în cadrul unei conferinţe de presă, comisarul european pentru transport, Siim Kallas.

De sâmbătă, 19 ianuarie, 2013, toate noile permise europene de conducere vor fi eliberate după un nou format standard, un ‘card de credit’ din plastic, cu fotografie şi informaţii standard, uşor de citit şi recunoscut în întreaga UE.

Permisele existente nu sunt afectate, dar vor fi înlocuite cu noul format în momentul reînnoirii lor sau cel târziu până în 2033. Permisul european de conducere poate fi adaptat astfel încât să includă simboluri naţionale, decizia aparţinând fiecărui stat membru.

Noul permis de conducere include o serie de elemente de securitate menite să îl facă inviolabil şi să descurajeze falsificarea sa. În plus, măsura este însoţită de crearea unui sistem de schimb de date electronice la nivel european, pentru a facilita schimbul de informaţii între administraţiile naţionale. Procesul de gestionare a permiselor de conducere pentru persoanele care îşi schimbă reşedinţa în alt stat membru va fi astfel simplificat. De asemenea, aceasta va contribui în mod semnificativ la descurajarea ‘turismului pentru obţinerea permisului de conducere’ şi a fraudei, de exemplu prin punerea în aplicare a unei noi interdicţii, mai stricte, conform căreia un stat membru nu eliberează permisul unei persoane al cărei permis a fost deja retras, suspendat sau restricţionat de un alt stat membru.

Conform noilor norme, permisele de conducere trebuie reînnoite, pentru conducătorii de automobile şi motociclete, o dată la 10-15 ani, în funcţie de statele membre. Conducătorii de autobuze şi de camioane trebuie să-şi reînnoiască permisul din cinci în cinci ani şi să efectueze un control medical pentru reînnoirea sa.

Reînnoirea va fi una administrativă şi nu va necesita nicio testare suplimentară, a subliniat comisarul Siim Kallas. Astfel, va exista siguranţa că informaţiile, fotografiile şi alte date înscrise pe permise sunt actualizate, elementele de securitate ale cardurilor vor putea fi actualizate periodic pentru a ţine pasul cu noile tehnologii, iar statele membre vor avea în permanenţă informaţii actualizate referitoare la permisele aflate în circulaţie.

De asemenea, regimul specific permisului european de conducere consolidează protecţia categoriilor celor mai vulnerabile de participanţi la trafic. Printre măsuri se numără creşterea limitei de vârstă pentru accesul direct la permisele pentru motocicletele cele mai puternice, şi anume 24 de ani, în loc de 21, cât este în prezent. Limita de vârstă creşte şi sunt introduse etape suplimentare şi în cadrul accesului treptat. Noul regim impune acumularea unei experienţe de minim patru ani de conducere a unor motociclete mai puţin puternice înainte de obţinerea permisului pentru motocicletele cu cea mai mare capacitate cilindrică.

Mopedurile constituie o nouă categorie de vehicule, iar candidaţii la obţinerea permisului de conducere a acestora vor trebui de acum înainte să susţină un test teoretic. Statele membre pot introduce, de asemenea, teste de aptitudini şi de comportament şi examene medicale. UE stabileşte o vârstă minimă recomandată de 16 ani, vârstă de la care permisele sunt recunoscute reciproc de către toate statele membre, dar nivelul poate fi coborât la 14 ani pe teritoriul naţional. Este pentru prima dată când UE introduce cerinţe minime pentru mopeduri, precizează CE.

La rândul lor, examinatorii vor trebui să respecte standarde minime în ceea ce priveşte calificarea iniţială şi formarea continuă, măsura urmând să permită introducerea unui control al calităţii în cadrul noului sistem.

SURSA: agerpres

Stabilirea impozitului forfetar

Potrivit reprezentanţilor întreprinzătorilor mici şi mijlocii, amplasarea afacerii, vadul comercial şi indicele de sezonalitate vor fi câteva dintre criteriile analizate pentru stabilirea impozitului forfetar.impozit forfetar

“Consiliul pentru IMM-uri s-a întâlnit luni, 14 ianuarie, cu ministrul Maria Grapini, care ne-a prezentat că la introducerea impozitului forfetar se vor avea în vedere cinci elemente.

Unul dintre acesta este că se va introduce selectiv doar în anumite domenii, în special în servicii, unde există un grad redus de fiscalizare. Se are în vedere să se elimine situaţiile în care un hotel important din Bucureşti, cu un grad de ocupare de 80%, nu plăteşte impozit că nu declară profit.

Deci se va aplica mai ales unităţilor de turism, de cazare, unităţi de încălţăminte etc”, a declarat într-o conferinţă de presă Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR).

De asemenea, impozitul se va stabili pe baza unor criterii precum amplasarea, vadul comercial, indicele de sezonalitate şi capacitatea de a face afaceri.

SURSĂ: realitatea.net

Modificări la Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, privind antrepozitele fiscale

Ministerul Finanţelor Publice a supus dezbaterii publice un proiect de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodoloantrepozit fiscalgice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 – publicat în data de 10 ianuarie 2013, prin care sunt vizate aspectele referitoare la TVA la încasare şi accesul operatorilor economici la autorizarea antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.

Principalele elemente urmărite de proiectul de act normativ fac referire la Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată” din Normele metodologice şi Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale” din Normele metodologice.

1. Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată”

Având în vedere modificările aduse Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 care reglementează, între altele, sistemul TVA la încasare, prin Legea nr. 208/2012 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se impune corelarea în regim de urgenţă a legislaţiei secundare, respectiv a Normelor metodologice de aplicarea a Codului fiscal cu legislaţia primară.

De asemenea, în vederea aplicării unitare a prevederilor legale care reglementează sistemul TVA la încasare, se impune clarificarea situaţiilor în care, ulterior implementării sistemului TVA la încasare, beneficiarul nu menţionează pe documentul de plată facturile achitate, caz în care se aplică prevederile Codului civil cu privire la imputaţia legală a plăţii.

2. Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale”

Conform Notei de fundamentare a proiectului de hotărâre, modificările prevăzute în acest proiect, asigură compatibilitatea cu prevederile Codului fiscal în ceea ce priveşte noile reglementări în domeniul antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.

Astfel, normele de corelare prevăzute în acest proiect de act normativ se referă la:

* Precizarea grupelor de produse accizabile ce pot fi depozitate în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal de depozitare.

* Corelarea prevederilor privind reautorizarea antrepozitarilor după expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei.

* Precizarea volumului mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile ce trebuie îndeplinit pentru funcţionarea antrepozitelor fiscale de depozitare, respectiv:

– bere – 1.500 hl de produs;

– vinuri şi băuturi fermentate – 1.500 hl de produs;

– produse intermediare – 1.250 hl de produs;

– băuturi spirtoase – 250 hl de alcool pur;

– alcool etilic – 1.000 hl de alcool pur;

– băuturi alcoolice în general – 300 hl de alcool pur;

– ţigarete – o cantitate a cărei valoare la preţul de vânzare cu amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 euro;

– produse energetice – 3.500 tone;

– arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice – 15 hl de alcool pur.

Fac excepţie de la aceste limite: antrepozitele fiscale autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni de distribuţie a băuturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate destinate consumului sau vânzării la bordul navelor şi aeronavelor; antrepozitele fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării cu produse energetice a aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi ambarcaţiunilor; rezerva de stat şi de mobilizare.

* Stabilirea cuantumului garanţiei minime, ce trebuie constituită de antrepozitarii autorizaţi pentrudepozitarea produselor accizabile, respectiv 6% aplicat accizelor aferente volumului mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile, raportat la nivelul unui an. Prin această măsură s-a realizat corelarea nivelului minim al garanţiei cu condiţiile generale de funcţionare a antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.

* Precizarea cuantumului capitalului social minim subscris şi vărsat ce trebuie constituit de antrepozitarii autorizaţi pentru depozitarea produselor accizabile, respectiv:

– pentru depozitarea de bere – 10.000 lei;

– pentru depozitarea de vinuri – 2.000 lei;

– pentru depozitarea de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri – 50.000 lei;

– pentru depozitarea de produse intermediare – 100.000 lei;

– pentru depozitarea de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase – 100.000 lei;

– pentru depozitarea de arome alimentare – 5.000 lei;

– pentru depozitarea de tutun prelucrat – 500.000 lei;

– pentru depozitarea de produse energetice, exceptând depozitarea de produse energetice destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor, navelor şi ambarcaţiunilor, precum şi depozitarea de GPL – 500.000 lei;

– pentru depozitarea de produse energetice destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor, navelor şi ambarcaţiunilor – 20.000 lei;

– pentru depozitarea de GPL – 50.000 lei;

– pentru depozitarea exclusivă de biocombustibili şi biocarburanţi – 20.000 lei.

În vederea stabilirii cuantumurilor pentru capitalul social minim subscris şi vărsat, au fost luate în considerare natura produselor accizabile ce urmează a fi depozitate în antrepozitele fiscale, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile ce trebuie îndeplinit pentru funcţionarea antrepozitelor fiscale de depozitare, precum şi riscurile fiscale inerente activităţii de depozitare a produselor accizabile.

Principiul care a stat la baza stabilirii cuantumului minim al capitalului social subscris şi vărsat constă în necesitatea acoperirii riscului de neplată a accizelor aferente activităţii desfăşurate de un antrepozitar autorizat pe parcursul unei luni, ţinând cont că, prin instituirea garanţiei minime, se acoperă în proporţie 72% din accizele potenţiale (6% x 12 luni).

Nivelurile propuse pentru capitalul social minim subscris şi vărsat au fost dimensionate astfel încât cuantumul rezultat din însumarea acestora şi a garanţiei minime să acopere cel puţin 80% din valoarea accizelor potenţiale la nivelul unei luni.

Totodată, la stabilirea acestor cuantumuri au fost luate în considerare şi măsurile deja reglementate în legislaţia specifică în scopul preveniri eventualelor pagube la bugetul de stat, printre care:

– monitorizarea prin intermediul sistemului informatic EMCS a întregii activităţi desfăşurate în antrepozitul fiscal, precum şi a deplasărilor în regim suspensiv de accize;

– verificarea faptică de către autoritatea vamală a calităţii şi cantităţii produselor accizabile primite în regim suspensiv de către antrepozitarii autorizaţi;

– suspendarea activităţii desfăşurate de către antrepozitarul autorizat şi sigilarea utilajelor în cazul neplăţii accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal de plată;

– executarea garanţiei în situaţia în care antrepozitarul autorizat nu respectă obligaţiile legale privind plata accizelor sau înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante, de natura celor administrate de A.N.A.F., cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal până la momentul reîntregirii acesteia;

– revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal în cazul în care antrepozitarul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante, de natura celor administrate de A.N.A.F., cu mai mult de 60 de zile faţă de termenul legal de plată;

– livrarea, din antrepozitele fiscale, a produselor energetice de natura benzinelor, motorinelor, GPL, kerosenului şi păcurii, numai în baza documentului de plată care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii de produse energetice ce urmează a fi facturată.

* Acordarea posibilităţii stabilirii şi declarării preţurilor de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete, tuturor antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie şi depozitare de asemenea produse.

* Stabilirea posibilităţii de efectuare în antrepozitele fiscale de depozitare a operaţiunilor de aditivare a produselor energetice şi de amestec a acestora cu produse realizate din biomasă, precum şi amestecul în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi amestecurile dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali, în regim suspensiv de accize.

* Eliminarea prevederilor privind cota de piaţă în cazul antrepozitelor de producţie a ţigaretelor, ţinând cont de faptul că autorizarea antrepozitelor pentru depozitarea acestor produse nu mai este condiţionată de deţinerea unei cote de piaţă de 5%.

* Enumerarea informaţiilor ce trebuie conţinute în declaraţia pe propria răspundere privind capacitatea de depozitare.

* Corelarea prevederilor privind scutirile de la plata accizelor pentru produsele energetice destinate alimentării navelor cu noile modificări referitoare la antrepozitele fiscale pentru depozitare.

De asemenea, acest proiect are în vedere necesitatea adoptării unor măsuri cu scopul creşterii veniturilor colectate din accize prin reducerea evaziunii fiscale din sfera alcoolului etilic, potrivit angajamentelor asumate de România prin Scrisoarea de intenţie adresată instituţiilor financiare internaţionale.

Astfel, scutiri de la plata accizelor vor fi acordate prin restituire pentru utilizarea alcoolului etilic şi produselor alcoolice în următoarele situaţii:

– în procese de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;

– direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse.

SURSA: legestart.ro

Clauza de conştiinţă în cadrul contractului de muncă

Clauza de conştiinţă permite salariatului să refuze executarea unui ordin legal de serviciu, în temeiul diverselor opţiuni determinate de conştiinţa constiintasa, aduse la cunoştinţa angajatorului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă şi acceptate de angajator în mod conştient şi liber.

Raţiunile care stau la baza introducerii acestei clauze pot fi de natură religioasă, morală, politică, ştiinţifică, de politeţe etc.

Temeiul introducerii acestei clauze rezidă în legislaţia muncii şi în normele constituţionale, care prin art. 29 garantează libertatea conştiinţei.

Consecinţele prevederii unei clauze de conştiinţa în cadrul unui contract individual de muncă au repercusiuni în planul răspunderii disciplinare a salariatului, în sensul că acesta va putea refuza executarea unui ordin legal de serviciu, fără a suferi consecinţe disciplinare.

Din acest punct de vedere, clauză de conştiinţă este asimilată cu o cauză contractuală de neraspundere disciplinară a salariatului.

SURSĂ: infolegal.ro

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe