Arhive pe etichete: ordin

Clauza de conştiinţă în cadrul contractului de muncă

Clauza de conştiinţă permite salariatului să refuze executarea unui ordin legal de serviciu, în temeiul diverselor opţiuni determinate de conştiinţa constiintasa, aduse la cunoştinţa angajatorului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă şi acceptate de angajator în mod conştient şi liber.

Raţiunile care stau la baza introducerii acestei clauze pot fi de natură religioasă, morală, politică, ştiinţifică, de politeţe etc.

Temeiul introducerii acestei clauze rezidă în legislaţia muncii şi în normele constituţionale, care prin art. 29 garantează libertatea conştiinţei.

Consecinţele prevederii unei clauze de conştiinţa în cadrul unui contract individual de muncă au repercusiuni în planul răspunderii disciplinare a salariatului, în sensul că acesta va putea refuza executarea unui ordin legal de serviciu, fără a suferi consecinţe disciplinare.

Din acest punct de vedere, clauză de conştiinţă este asimilată cu o cauză contractuală de neraspundere disciplinară a salariatului.

SURSĂ: infolegal.ro

Norme privind competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr.  20 din data de 10 ianuarie 2013 a fost publicat Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1545/2012 privininspectied competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare, soluţionarea conflictului de competenţă şi delegarea competenţei.

Actul normativ aduce clarificări cu privire la competenţa generală şi cea teritorială de exercitare a inspecţiei economico-financiare, soluţionarea conflictului de competenţă, schimbarea competenţei şi delegarea de competenţă.

Competenţa generală
Inspecţia economico-financiară se exercită de către Direcţia generală de inspecţie economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi structurile teritoriale de inspecţie economico-financiară, potrivit competenţelor stabilite de prevederile legale.

Competenţa teritorială
Pentru exercitarea inspecţiei economico-financiare, competenţa revine acelui organ de inspecţie economico-financiară în a cărui raza teritorială se află domiciliul fiscal al operatorului economic.
Prin excepţie, pentru sediile secundare ale operatorului economic competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare revine şi organului de inspecţie economico-financiară în a cărui rază teritorială se află sediul acestora.

Conflictul de competenţă
Există conflict de competenţă când două sau mai multe organe de inspecţie economico-financiară se declară deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz, organul de inspecţie economico-financiară care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent continuă procedura în derulare şi solicită Direcţiei generale de inspecţie economico-financiară să hotărască asupra conflictului. Direcţia generală de inspecţie economico-financiară hotărăşte, de îndată, asupra conflictului, soluţia adoptată fiind comunicată organelor de inspecţie economico-financiară aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire.

Delegarea de competenţă
Structura de inspecţie economico-financiară care deţine competenţa de efectuare a inspecţiei economico-financiare poate să o delege altui organ de inspecţie economico-financiară, la solicitarea motivată a acestuia şi cu avizul Direcţiei generale de inspecţie economico-financiară.

Schimbarea competenţei
În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal al operatorului economic, potrivit legii, competenţa teritorială trece la noul organ de inspecţie economico-financiară de la data schimbării domiciliului fiscal, în condiţiile legii.
În situaţia în care se află în curs de derulare o acţiune de inspecţie economico-financiară, organul de inspecţie economico-financiară care a iniţiat acţiunea este competent să o finalizeze.

SURSĂ: infolegal.ro

Adopția la început de 2013!

În Monitorul Oficial nr. 10/2013 a fost publicat, intrând astfel în vigoare Ordinul nr. 617/adoptie2012 emis de Oficiul Român pentru Adopţii privind aprobarea unor măsuri vizând asigurarea transparenţei unor etape administrative derulate în cadrul procedurilor de adopţie şi coordonarea intervenţiei Compartimentului adopţii şi postadoptii în relaţia cu managerul de caz.

În cadrul acestui ordin se prevede faptul că „direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în continuare DGASPC, au obligaţia ca în situaţia în care nu au iniţiat potrivirea practică într-un termen de 45 de zile de la data primirii listei cuprinzând adoptatorii/familiile adoptatoare transmise de către Oficiul Român pentru Adopţii, denumit în continuare Oficiu, să întocmească un raport vizând motivele care au împiedicat începerea potrivirii practice”.

De asemenea, „odată cu solicitarea unei noi liste conform prevederilor art. 69 alin. (2) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 350/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare de pe lângă Oficiul Român pentru Adopţii, direcţia are obligaţia să precizeze motivele pentru care nu a identificat un adoptator/familie adoptatoare care să răspundă nevoilor copilului din lista transmisă iniţial de Oficiu”.

Deşi propune o mai mare transparenţă şi o modalitate mai facilă de soluţionare a adopţiilor, din păcate, noul ordin nu face altceva decât să îşi aducă aportul al hăţişul birocratic.

La documentaţia deja existentă în cazul unei adopţii, prin prezentul ordin se mai adaugă alte rapoarte şi justificări care, în mod evident nu pot duce la soluţionarea mai rapidă şi nici chiar mai transparentă a procedurii.

În România, procedura adopţiei este una complicată, ce presupune, pe lângă întocmirea multor documente birocratice, întinderea pe o perioadă de timp nerezonabil de mare.

Avocat Cristian Ioan