Conform articolului 44 alin (2) din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
H.G. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice menţionează că, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului:
– persoana care este delegată într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă primeşte o indemnizaţie zilnică de delegare, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte şi de autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfaşoară activitatea;
– numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare se socoteşte de la data şi ora plecării până la data şi ora înapoierii mijlocului de transport din şi în localitatea unde îşi are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore cât o zi de delegare;
– în situaţia delegării de o zi, dar şi pentru ultima zi a unei delegaţii de mai multe zile, indemnizaţia se calculează şi acordă numai dacă durata delegarii este de minim 12 ore.
Diurna externă cuvenită personalului român trimis în străinatate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar este reglementată prin H.G. nr. 518/1995, cu modificările ulterioare prin Legea nr. 118/2010 şi Legea nr. 283/14.12.2011.
Diurna în valută se acordă la nivelul prevăzut pentru fiecare ţară în care are loc deplasarea.
Perioada pentru care se acordă diurna în valută se determină în funcţie de mijlocul de transport folosit, avându-se în vedere:
– momentul decolării avionului, la plecarea în străinătate, şi momentul aterizării avionului, la sosirea în ţară, de şi pe aeroporturile care constituie puncte de trecere a frontierei de stat a României;
– momentul trecerii cu trenul sau cu mijloacele auto prin punctele de trecere a frontierei de stat a României, atat la plecarea în străinătate, cât şi la înapoierea în ţară.
Începand cu data de 1 februarie 2013, în baza O.G. nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, art. 55 alineatul (4), litera g) si art. 296 indice 15 s-au modificat şi au urmatorul cuprins:
„g) sumele primite de angajaţi în conditiile prevăzute de lege sau de contractul de muncă aplicabil, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinatate, în interesul serviciului, ca indemnizaţii şi orice alte sume de aceeaşi natură, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare.”
(forma anterioară)
„g) indemnizaţiile primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, şi orice alte sume de aceeaşi natură, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare”.
Aşadar, conform acestor ultime modificări, diurna precum şi cheltuielile cu masa salariaţilor pe durata detaşării şi a delegării nu vor intra în baza de calcul al impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale, dacă împreună nu depăşesc limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice.
În caz contrar, va fi considerat venit de natura salarială, acesta fiind astfel supus plăţii contribuţiilor sociale obligatorii, indiferent de forma de organizare a angajatorului.
Ordonanţa nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 54 din 23.01.2013.
SURSA: legestart.ro
CABINET DE AVOCAT CRISTIAN IOAN 