Arhive pe etichete: fiscalitate

Fiscul blochează «fuga în offshore» cu un impozit de 50%

STIRI 16 februarie 2013 Comentarii: 4

Codul fiscal aduce modificări vizând impozitarea banilor care merg spre destinații offshore. Pentru a nu se rata nimic, impozitarea se va face la bancă, înainte de realizarea transferului bancar.offshore

„De moarte și de fisc nu scapă nimeni!” este o veche zicală americană. Și la români, Fiscul a început să se perfecționeze pentru a se apropia de acest deziderat. În nota de fundamentare a ordonanţei de modificare a Codului fiscal, la capitolul „Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România“, apar câteva modificări legate de modalitățile de impozitare a serviciilor pe care firmele românești le plătesc unor firme din străinătate (modalitatea prin care foarte multe firme își exportă veniturile în regiuni offshore pentru a scăpa de o impozitare excesivă).

Mai exact, așa cum explică reprezentanții firmelor de audit și contabilitate, se introduc toate cele trei situații în care veniturile care caută cea mai favorabilă condiție de impozitare în alte state sunt totuși taxate.

 Între țările lumii există diverse convenții și tratate de evitare a dublei impuneri. Astfel, dacă există convenție între România și statul X, dar nerezidentul nu face dovada rezidenței, atunci impunerea se face cu 16%. Dacă nerezidentul prezintă certificatul, atunci se aplică cel mai favorabil impozit dintre 16% și cel din țara cu care există convenție (multe convenții au 10%, așa-numitele offshoruri gri, cum sunt Cipru și chiar Bulgaria).

În schimb, dacă nu există convenție cu statul respectiv, intervine o cotă majorată de impozit de 50%. „Se urmărește schimbul de informații între țări și impozitarea veniturilor cu țările cu care nu sunt încheiate tratate de evitare a dublei impuneri (paradisurile fiscale, în special)“, precizeză un expert în contabilitate și audit.

Offshore-ul de după offshore

Un exemplu de stat cu care România nu are niciun instrument (convenție de dublă impunere) poate fi Monaco (off­shore cu impozit de 0%). Dacă o firmă înregistrată în Monaco emite o factură către o firmă din România, adică dacă se fac plăți din România în Monaco, atunci se plătește acest impozit suplimentar de 50%. Suma se reține automat de către bancă în momentul plății (exact ca impozitul pe dobânzi pe care îl reține și virează banca la stat).

Există totuși și soluția evitării acestui impozit uriaș aplicat la sursă: dacă nu facem plata direct din firma din România către entitatea din Monaco, ci întâi către un offshore dintr-un stat cu care avem convenție (spre exemplu, Olanda sau Cipru, unde nu plătim 50%, ci doar 10%) și apoi din acesta se face o nouă plată în Monaco, devine aplicabil regimul juridic din Olanda. În total, impozitul se reduce de la 50%, cât ar fi prin virament direct, la 20%, prin virament via Olanda.

În general, Cipru era aleasă pentru  că are o legislație simplă, birocrație redusă și costuri scăzute, iar Olanda, de către investitorii care vor să folosească holdingul (nereglementat la noi încă). Elveția sau Luxemburg pot fi alte exemple de offshore: sunt mai scumpe, dar asigură o mare confidențialitate. Exemple de paradis fiscal unde nu există convenție și unde s-ar aplica impozitul de 50% sunt Insulele Cayman, Insulele Virgine Britanice, Brazilia, Argentina, Chile, Seychelles, Panama, Bahamas, Cayman, Mauritius, Belize, Aruba etc.

Cei care își făceau un off­shore preferau până acum Cipru  (6.000 de firme dintr-un total de 11.000 înregistrate în țări cu regim fiscal permisiv) sau state cu care există convenții, de exemplu Malta. Una dintre cele mai căutate destinații pentru offshore este Singapore. Din cauza noului Cod fiscal, milionarii români vor avea cheltuieli suplimentare pentru mișcarea banilor și taxe ceva mai mari pentru banii scoși din țară.

4.440 euro costă întreținerea anuală pentru o firmă în Cipru și una în Belize (se poate evita impozitarea cu 50% din România trecând veniturile prin Cipru).

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

SURSA: capital.ro

Guvernul a adoptat ordonanţa care stabileşte că autorităţile locale decid indexarea taxelor

STIRI 12 ianuarie 2013 Scrie un comentariu

Guvernul a adoptat ordonanţa care stabileşte că indexarea taxelor locale este la latitudinea autorităţilor locale şi nu reprezintă o obligaţie impusă de la nivel central, în contextul în care multe administraţii au decis deja majorarea taxelor invocând tocmai decizia de anul trecut a Guvernului.

Ordonanţa a fost adoptată în şedinţa de miercuri a Executivului şi va fi publicată tot miercuri taxe localeîn Monitorul Oficial, conform declaraţiilor anterioare ale premierului Victor Ponta.

Ministrul Administraţiei Publice, vicepremierul Liviu Dragnea, a precizat că documentul aprobat de Guvern prevede că „pentru anul 2013” autorităţile locale pot adopta hotărâri privind reducerea nivelurilor valorilor impozabile, impozitelor, taxelor locale şi amenzilor prevăzute în hotărârea de guvern aprobată în 2012, „cel mult până la nivelurile prevăzute prin hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale respective, adoptate de către acestea pentru anul 2012”.

Aceste hotărâri pot fi adoptate în termen de cel mult 20 zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei, iar sumele achitate de contribuabili peste nivelurile impozitelor şi taxelor locale aprobate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative se compensează cu obligaţii de plată către bugetele locale, cu termene de plată viitoare sau se restituie la cerere.

Ordonanţa a fost aprobată astfel într-o formă modificată comparativ cu varianta avansată la sfârşitul anului trecut, prezentată public tot miercuri pe site-ul Ministerului Finanţelor.

În varianta iniţială, ordonanţa stabilea că în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează o dată la trei ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare, iar autorităţile locale hotărăsc cu privire la aplicarea indexării.

Modificarea ordonanţei este explicată de Guvern prin observaţiile formulate în timpul consultărilor de către ministerele iniţiatoare şi avizatoare.

În luna decembrie 2012, Guvernul a emis o hotărâre conform căreia nivelul taxelor locale prevăzute în grilă creşte în 2013 cu 16,05% ca urmare a indexării cu rata inflaţiei pe ultimii trei ani, precizând că, faţă de suma rezultată, autorităţile locale pot decide o creştere sau o scădere într-o marjă de 20%.

SURSA: mediafax

ICCJ. Când devine factura document justificativ de înregistrare în contabilitate

STIRI 9 ianuarie 2013 Comentarii: 3

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unei facturi în care se consemnează achiziţionarea de „materiale de construcţii conform contract 02 decembrie 2008” nu poate conduce la exercitarea dreptului de deducere a TVA  aferentă facturii, în condiţiile în care din materialul probator existent la dosar a rezultat că pentru marfa ctvaare a făcut obiectul facturii indicate, societatea nu a prezentat o notă de recepţie din care să rezulte ce fel de materiale au fost achiziţionate, în ce cantităţi şi la ce preţuri, iar din înscrisurile dosarului a rezultat că factura nu a fost achitată şi contractul menţionat în factură nu a fost prezentat. În acestă situaţie, Înalta Curte a statuat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 146 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispoziţiile art. 155 alin. (5) lit. k) din Codul fiscal, în care se stipulează că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, contribuabilul trebuie să deţină o factură care să cuprindă informaţiile privind denumirea şi cantitatea bunurilor livrate. Prin urmare, Înalta Curte a reţinut că în mod corect organele fiscale au stabilit, în temeiul art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, că în situaţia în care societatea nu poate proba realitatea operaţiunii consemnate în factura în cauză, aceasta nu poate dobândi calitatea de document justificativ de înregistrare în contabilitate, motiv pentru care în mod corect a fost diminuată taxa pe valoare adaugată deductibilă cu TVA aferentă facturii. (Decizia nr. 1515 din 21 martie 2012 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect anulare Decizie de impunere emisă de ANAF).

SURSA: juridice.ro

Consultanţi fiscali activi şi inactivi

STIRI 8 ianuarie 2013 Scrie un comentariu

Prin Hotărârea Camerei consultanţilor fiscali nr. 15/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 894 din 28 decembrie, a fost aprobată Norma procedurală privind modificarea stării consultantului fiscal, suspendarea, încetarea şi redobândirea calităţii de membru al Camerei Consultanţilor Fiscali.consultant fiscal

Normele au în vedere aplicarea unitară a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 6/2012.

În condiţiile în care sunt consultanţi fiscali activi persoanele înscrise în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală la secţiunea “persoane active”, consultanţii fiscali care trec de la o stare la alta sunt obligaţi să efectueze orele de pregătire profesională conform stării în care s-au aflat mai mult de 6 luni în anul respectiv.

De reţinut şi prevederea potrivit căreia persoana fizică înscrisă în Registrul consultanţilor fiscali ca membru activ poate, la cerere, să fie înregistrată ca şi consultant inactiv, concomitent cu înregistrarea în stare de inactivitate a societăţii de consultanţă fiscală la care are calitatea de administrator, cu excepţia cazului în care îşi continuă activitatea ca şi consultant fiscal persoană fizică.

Alte reglementări din Norme se referă la căile de atac în cazul respingerii cererii de înregistrare în Registrul consultanţilor fiscali şi ai societăţilor comerciale de consultanţă fiscală, renunţarea la calitatea de membru al Camerei, retragerea calităţii de membru al Camerei, trecerea la statutul de membru inactiv.

De la data intrării în vigoare a Normelor, depunerea carnetului profesional, respectiv a autorizaţiei, se va realiza la Direcţia de servicii pentru membri. Publicarea pe site-ul Camerei a retragerii carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizaţiei societăţilor comerciale de consultanţă fiscală în cauză şi interdicţia acestora de a practica profesia şi de a utiliza titlurile respective, precum şi înştiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a Consiliului Concurenţei, se vor realiza, de la data intrării în vigoare a Normelor, de către Direcţia de servicii pentru membri.

SURSA: legestart.ro

Tratatul fiscal al UE a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2013

STIRI 6 ianuarie 2013 Scrie un comentariu

Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii economice şi monetare, cunoscut şi sub numele de ‘pactul fiscal’, a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2013, după ratificarea sa de către Finlanda. Scopul tratatului este de a întări disciplina fiscală în zona euro prin aşa-nutratat fiscalmită ‘regulă a echilibrului bugetar’ şi printr-un mecanism de corecţie automat.

Pentru ca tratatul fiscal să intre în vigoare, acesta trebuia să fie ratificat de 12 state membre. Condiţia a fost îndeplinită după ce Finlanda, cel de al 12-lea stat din zona euro care a adoptat tratatul, a depus instrumentele de ratificare la 21 decembrie 2012, informează un comunicat de pe site-ul Consiliului UE.

Tratatul a fost conceput după ce şefii de stat şi de guvern din zona euro au decis în decembrie 2011 că sunt necesare măsuri mai puternice pentru a întări stabilitatea în zona euro. Pactul fiscal a fost semnat la 2 martie 2012 de 25 de state membre UE, mai puţin Cehia şi Marea Britanie.

Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa ar urma să fie încorporat cât mai curând posibil în tratatele UE existente, iar paşii necesari pentru realizarea acestui lucru ar trebui să fie făcuţi în următorii cinci ani.

Noul tratat stipulează că bugetele naţionale ale statelor care au aderat trebuie să fie echilibrate sau excedentare. Scopul se consideră a fi îndeplinit dacă deficitul lor structural anual nu depăşeşte 0,5% din PIB. În plus, deficitul trebuie să fie în conformitate cu obiectivul minim pentru sustenabilitate pe termen lung al ţării, stabilit prin Pactul de stabilitate şi creştere.

Abaterea temporară de la această ‘regulă de aur’ a echilibrului bugetar este permisă numai în circumstanţe economice excepţionale, de exemplu în cazul unor decline economice. Dacă datoria guvernamentală este semnificativ sub valoarea de referinţă de 60% din PIB, limita pentru deficit poate fi stabilită la 1% din PIB.

Dacă un stat membru deviază de la regula de aur a echilibrului bugetar, se va declanşa un mecanism automat de corecţie. Statul membru va trebui să corecteze abaterile într-o perioadă de timp clar definită. Pe de altă parte, mecanismul automat de corecţie va trebui să respecte prerogativele parlamentelor naţionale.

Statele membre vor trebui să încorporeze prevederile privind disciplina bugetară şi mecanismul automat de corecţie în legislaţia naţională, preferabil chiar în Constituţie, în termen de un an de la intrarea în vigoare a tratatului fiscal, în acest caz de la 1 ianuarie 2014.

Dacă un stat membru va eşua în transpunerea în legislaţia naţională a regulii privind echilibrul bugetar şi a reglementării referitoare la mecanismul automat de corecţie, Curtea Europeană de Justiţie va avea jurisdicţie să ia o decizie în cazul respectiv. Verdictul Curţii este obligatoriu, iar dacă acesta nu este respectat se poate aplica o penalitate de până la 0,1% din PIB.

Suma respectivă va intra direct în visteria Mecanismului European de Stabilitate (MES) dacă statul face parte din zona euro sau va merge la bugetul general al UE, dacă ţara în cauză nu a trecut încă la moneda unică.

Luarea deciziilor în contextul procedurii de deficit excesiv va fi mai rapidă decât în prezent, în contextul în care membrele zonei euro au fost de acord să susţină recomandările Comisiei Europene şi propunerile Consiliului UE, cu excepţia cazurilor în care o majoritate calificată dintre ele este împotrivă. În plus, un stat membru care face obiectul unei proceduri de deficit excesiv va trebui să întocmescă ‘un program de parteneriat bugetar şi economic’.

Programul va include o descriere detaliată a reformelor structurale pe care statul membru va trebui să le implementeze pentru a asigura o corectare eficientă şi durabilă a deficitului său. Astfel de programe vor fi supuse Consiliului UE şi CE pentru aprobare, iar implementarea lor va fi monitorizată conform regulilor Pactului de stabilitate şi creştere.

Statele membre care au ratificat tratatul vor informa CE şi Consiliul UE asupra emisiunilor publice de obligaţiuni. În plus, acestea vor discuta şi, dacă va fi necesar, se vor coordona între ele şi cu instituţiile UE înaintea tuturor reformelor economice majore pe care intenţionează să le aplice.

Tratatul mai stipulează că şefii de stat şi de guvern ai zonei euro trebuie să se întâlnească cel puţin de două ori pe an în summit-uri ale zonei euro, la care vor participa şi reprezentanţii Comisiei Europene. În cadrul acestora, ar urma să fie ales cu o majoritate simplă un preşedinte al summitului. Nu în ultimul rând, menţionează pactul fiscal, preşedinţii Băncii Centrale Europene şi respectiv al Parlamentului European pot fi invitaţi la aceste summituri ale zonei euro.

Atunci când se va considera necesar şi cel puţin o dată pe an, liderii statelor non-euro care au aderat la tratat pot participa la şi ei la aceste reuniuni.

Parlamentul European şi legislativele naţionale ale statelor care au aderat la tratatul fiscal vor coopera în chestiuni legate de politicile bugetare sau alte situaţii prevăzute de tratat. În acest scop, aceste instituţii vor înfiinţa un organism alcătuit din reprezentanţi ai comisiilor relevante ale PE, precum şi din cei ai parlamentelor naţionale, care ar urma să decidă singur asupra modului în care îşi va desfăşura activitatea.

Tratatul fiscal al UE semnat la 2 martie la Bruxelles a fost ratificat de Senatul României, forul decizional în acest caz, la 21 mai, fiind promulgat de preşedintele Traian Băsescu la 13 iunie.

SURSA: agerpres