Arhive pe etichete: factura

Facturile conțin din acest an mai multe elemente obligatorii!

Reglementările în ceea ce priveşte facturarea au fost modificate de la începutul afacturacestui an. Noile reguli, care se aplică deja din prima zi a anului, modifică formatul facturilor, stabilind noi informaţii ce trebuie menţionate obligatoriu în aceste documente, şi clarifică prevederile referitoare la emiterea lor.

Codul fiscal, modificat prin OG nr. 15/2012, conţine noi prevederi la art. 155 care conţine regulile privind facturarea.

De la 1 ianuarie 2013, dată la care noile reglementări au intrat în vigoare, facturile trebuie să conţină câteva elemente în plus. Pe lângă informaţiile care sunt obligatorii şi în momentul de faţă , facturile vor mai conţine, potrivit Codului fiscal şi:

menţiunea «TVA la încasare», în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii;
menţiunea «taxare inversă», în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA;
menţiunea «autofactura», în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului;
dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă,
obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile «regimul marjei – bunuri second-hand», «regimul marjei – opere de artă» sau «regimul marjei – obiecte de colecţie şi antichităţi», după caz;

HG nr. 1071/2012, actul normativ prin care au fost modificate Normele de aplicare a Codului fiscal, stabileşte că, în situaţia în care denumirea bunurilor livrate/serviciilor prestate nu poate fi înscrisă pe o singură pagină, factura poate fi întocmită pe mai multe pagini.

Pe prima pagină este obligatoriu să apară:

numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
data emiterii facturii;
data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;
denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;
denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale reprezentantului fiscal;
menţiunea «autofactura» , în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului,
referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune

De asemenea, tot pe prima pagină a facturii este obligatoriu să fie menţionat numărul de pagini pe care le conţine factura şi numărul total de poziţii cuprinse în factura respectivă.

„Pe facturile emise şi achitate pe bază de bonuri fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor  economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările ulterioare, nu este necesară menţionarea bunurilor livrate sau a  serviciilor prestate, fiind  suficientă menţiunea „conform bon fiscal nr./data”, explică normele de aplicare a Codului fiscal.

SURSĂ: avocatnet.ro

ICCJ. Când devine factura document justificativ de înregistrare în contabilitate

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unei facturi în care se consemnează achiziţionarea de „materiale de construcţii conform contract 02 decembrie 2008” nu poate conduce la exercitarea dreptului de deducere a TVA  aferentă facturii, în condiţiile în care din materialul probator existent la dosar a rezultat că pentru marfa ctvaare a făcut obiectul facturii indicate, societatea nu a prezentat o notă de recepţie din care să rezulte ce fel de materiale au fost achiziţionate, în ce cantităţi şi la ce preţuri, iar din înscrisurile dosarului a rezultat că factura nu a fost achitată şi contractul menţionat în factură nu a fost prezentat. În acestă situaţie, Înalta Curte a statuat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 146 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispoziţiile art. 155 alin. (5) lit. k) din Codul fiscal, în care se stipulează că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, contribuabilul trebuie să deţină o factură care să cuprindă informaţiile privind denumirea şi cantitatea bunurilor livrate. Prin urmare, Înalta Curte a reţinut că în mod corect organele fiscale au stabilit, în temeiul art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, că în situaţia în care societatea nu poate proba realitatea operaţiunii consemnate în factura în cauză, aceasta nu poate dobândi calitatea de document justificativ de înregistrare în contabilitate, motiv pentru care în mod corect a fost diminuată taxa pe valoare adaugată deductibilă cu TVA aferentă facturii. (Decizia nr. 1515 din 21 martie 2012 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect anulare Decizie de impunere emisă de ANAF).

SURSA: juridice.ro

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe