Arhive pe etichete: adoptie

REALITATEA Adopțiilor in România

Am scris in precedent despre modalitatea in care un copil poate fi adoptat, însă cei de la Ziarul de Investigații adaugă o interesantă statistică despre situația reală a copiilor instituționalizați. Le mulțumesc in același timp pentru faptul că au preluat situația juridică relatată de mine. Articolul îl puteți citi accesând link-ul de mai jos.

Continuă lectura

Interviu pentru revista ‘Ce se întâmplă, doctore?’

Interviu acordat pentru revista ‘Ce se întâmplă, doctore?’ privind adopția în anul 2013–->    http://www.csid.ro/family/doresc-sa-adopt-un-copil-cum-procedez-10727772/

Cabinetul de Avocat „Cristian Ioan” vă oferă servicii juridice complete, practicând onorarii foarte avantajoase.

adoptie

Situaţia căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi adopţiilor în lume

Căsătoria între persoane de acelaşi sex este în vigoare în zece state, dintre care majoritatea autorizează şi adopţia pentru cuplurile homosexuale.

OLANDA: după ce a creat în 1998 un parteneriat pentru homosexuali, Olanda a fhomoost primul stat care a permis căsătoria civilă, în aprilie 2001, pentru cuplurile de acelaşi sex. Obligaţiile şi drepturile soţilor sunt identice cu cele ale heterosexualilor, inclusiv cele privind adoptarea de copii.

BELGIA: căsătoriile între homosexuali sunt autorizate începând din iunie 2003. Cuplurile homosexuale au aceleaşi drepturi ca şi cuplurile heterosexuale, mai puţin în materie de filiaţie. Ele au obţinut în 2006 dreptul de a adopta.

SPANIA: căsătoria homosexuală a fost legalizată în iulie 2005. De asemenea, aceste cupluri, căsătorite sau nu, pot să adopte.

CANADA: legea privind căsătoria cuplurilor homosexuale şi dreptul de a adopta a intrat în vigoare în iulie 2005. Majoritatea provinciilor canadiene autorizau deja uniunea între persoane de acelaşi sex.

AFRICA DE SUD: în noiembrie 2006, Africa de Sud a devenit primul stat al Africii care a legalizat uniunea între două persoane de acelaşi sex prin „căsătorie” sau „parteneriat civil”. Aceste cupluri pot, de asemenea, să adopte.

NORVEGIA: o lege din ianuarie 2009 implementează egalitatea între homosexuali şi heterosexuali atât în ceea ce priveşte căsătoria şi adopţia, cât şi în privinţa beneficierii de o asistenţă în vederea fertilizării. Un parteneriat civil exista încă din 1993.

SUEDIA: pionieră în ceea ce priveşte dreptul la adopţie, Suedia permite, începând din mai 2009, cuplurilor homosexuale să se căsătoarească civil sau religios. Începând din 1995, acestea erau autorizate să se unească printr-un „parteneriat”.

PORTUGALIA: o lege de la 1 iunie 2010 a modificat definiţia căsătoriei, suprimând referinţa la „sex diferit”. Legea exclude dreptul la adopţie.

ISLANDA: legea care legalizează căsătoriile homosexuale a intrat în vigoare în iunie 2010. Începând din 1996, uniunile gay erau recunoscute, însă nu erau numite căsătorii. Adopţia este autorizată din 2006.

ARGENTINA: la 15 iulie 2010, Argentina a devenit primul stat care a autorizat căsătoria homosexuală în America Latină. Cuplurile homosexuale au acces la aceleaşi drepturi ca şi cele heterosexuale şi pot adopta.

Alte două ţări autorizează căsătoria între persoane de acelaşi sex, pe o parte a teritoriului lor, şi anume Statele Unite (Connecticut, Iowa, Massachusetts, New Hampshire, Vermont, New York, statul Washington, Maine, Maryland şi capitala Washington) şi Mexicul, în capitala federală, Mexico.

Alte ţări au adoptat legislaţii privind o uniune civilă care acordă drepturi mai mult sau mai puţin extinse homosexualilor, ca Danemarca (1989), Franţa (1999), Germania (2001), Finlanda (2002), Noua Zeelandă (2004), Marea Britanie (2005), Cehia (2006), Elveţia (2007), Uruguay, Columbia şi Irlanda (2011).

SURSA: mediafax

Adopția la început de 2013!

În Monitorul Oficial nr. 10/2013 a fost publicat, intrând astfel în vigoare Ordinul nr. 617/adoptie2012 emis de Oficiul Român pentru Adopţii privind aprobarea unor măsuri vizând asigurarea transparenţei unor etape administrative derulate în cadrul procedurilor de adopţie şi coordonarea intervenţiei Compartimentului adopţii şi postadoptii în relaţia cu managerul de caz.

În cadrul acestui ordin se prevede faptul că „direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în continuare DGASPC, au obligaţia ca în situaţia în care nu au iniţiat potrivirea practică într-un termen de 45 de zile de la data primirii listei cuprinzând adoptatorii/familiile adoptatoare transmise de către Oficiul Român pentru Adopţii, denumit în continuare Oficiu, să întocmească un raport vizând motivele care au împiedicat începerea potrivirii practice”.

De asemenea, „odată cu solicitarea unei noi liste conform prevederilor art. 69 alin. (2) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 350/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare de pe lângă Oficiul Român pentru Adopţii, direcţia are obligaţia să precizeze motivele pentru care nu a identificat un adoptator/familie adoptatoare care să răspundă nevoilor copilului din lista transmisă iniţial de Oficiu”.

Deşi propune o mai mare transparenţă şi o modalitate mai facilă de soluţionare a adopţiilor, din păcate, noul ordin nu face altceva decât să îşi aducă aportul al hăţişul birocratic.

La documentaţia deja existentă în cazul unei adopţii, prin prezentul ordin se mai adaugă alte rapoarte şi justificări care, în mod evident nu pot duce la soluţionarea mai rapidă şi nici chiar mai transparentă a procedurii.

În România, procedura adopţiei este una complicată, ce presupune, pe lângă întocmirea multor documente birocratice, întinderea pe o perioadă de timp nerezonabil de mare.

Avocat Cristian Ioan